Mihail VAKULOVSKI

 

treizecişişapte

37. 37? 37...

hai acasă în casa părintească

din satul bunicilor pe strada care poartă

numele tatălui

”ce devreme s-a deschis alimentara”

vorbeau două fetiţe la intrarea în sat fosta şosea nr. 1 a URSS

pe lîngă stîlpul de pe care iar s-a furat tăbliţa cu numele localităţii

”e ora 7 şi deja e deschisă”

se mira una dintre ele

au trecut pe lîngă mine şi n-au zis

”nici bonjur, nici pupă-mă-n cur”

cum spunea vecina Maria Fîrladanca despre ”copiii

măhălii” cum spunea vecina Valea Porc

”la vîrsta ta noi vă aveam pe amîndoi şi construisem şi casa deja”

îmi spunea cu vreo 10 ani în urmă mama

”dar voi ce-aţi făcut în viaţă?”

a întrebat-o frate-meu cu cîteva zile în urmă

dar avea o scuză: băuse şi el un pic mai mult

 

am dus busuioc la mormîntul tatălui

şi mi-am zis să nu uit cumva să-mi iau şi eu cînd voi pleca

naşul părinţilor a zis că el cel mai bine se simte cînd bea

un pahar de vin cu tata în bibliotecă

”hai în bibliotecă – a zis – ştiu că finu e aici – a zis el în bibliotecă - finu

eu îţi port pălăria e adevărat că destul de rar

dar de sărbători o port”

 

la 37 de ani mă simt tînăr

sînt la fel de tînăr ca părinţii mei la 21

cînd încă le dominam doar gîndurile (lui tata)

şi corpul (mamei)

la 37 sînt mai rău ca la 20 de ani

tot fără bani dar şi fără timp

sînt atît de tînăr încît mi-am uitat acasă verigheta

şi am uitat să-mi iau busuioc

sînt tînăr

şi vă salut din tot viitorul

pe care-l am în faţă

viitor inevitabil care-

şi trage sufletul

pe scări

dar are o scuză:

a mers cam mult şi a băut cam mult