Ioan Es. Pop
cât de tare m-am speriat când te-am dus
prima şi ultima oară la o petrecere!
purtai o rochie scurtă şi mi se părea
cu atât mai scurtă cu cât se uitau mai mulţi
la picioarele tale, nu atât de frumoase ca ale altor femei,
dar atât, atât de ale mele.
aşa că dansam mai mult ţopăind
şi strâmbându-mă de durere
de parcă mă mişcam într-o căldare cu smoală.
tălpile mă frigeau, genunchii dârdâiau,
coastele gemeau şi mi se părea
că toţi în jur văd asta şi râd de se prăpădesc.
trebuia să fug încă de-atunci mâncând pământul.
ce m-a oprit? ce m-a făcut să îndur
nefericirea ani la rând? să fie asta singura fericire
de care pot să am parte?
ceva nu-i în regulă cu mine, iar acum
este prea târziu să mă dezvăţ.
(selecţionerul lunii decembrie 2016 la
TIUKpoemul săptămînii
este Diana Iepure)