Angela Marinescu

 

Trupul tău e tăiat subțire cu lama

Încât lumina răsfrântă din tine-i albastră

Ca un animal despicat.


Încât, am să te urmăresc

După mersul tău rarefiat,

După linia absolut perfectă

Cu care ai culcat

Neliniștit

Lanul de grâu, înspre seară.


Am să te-ajung

Cu capul viu

atârnând de-oboseală


Cu pieptul ros

Fără carne

Cu ochi

Fără pleoape.


Și precum pasărea, care în mare singurătate,

Țipând își leapădă prada

Am să te uit.


(selecţionerul lunii august 2016 la

TIUKpoemul săptămînii

este Anca Zaharia)