Nicolae Avram

la un ceai

(din Federeii, Max Blecher)


I

pâine şi ciorbă de peşte

roşiatică ni s-a servit azi la cină

pâine şi ciorbă de peşte


în lunga sală de mese printre lepădături

şi scursori asfinți soarele


până când să ne privim foamea în linguri

de argint până când

bolboroseşte liviuț amestecând cu lingura

bromura din cana de tablă


pe mese la micul dejun găsim slănină

şi ceai

ați auzit ce s-a întâmplat noaptea trecută

întreabă dura molfăind de zor bucata

tare de şorici -

ne uităm toți trei la el: paulin, mărgi, stupi

pufnim în râs.

ne oprim brusc: gavriluțiu se îndreaptă încet

către noi

tăcem toți mâlc. sorbim din ceai. gavriluțiu

se îndepărtează de la masa noastră

ce mă, de ce râdeți

râdeți de mine?


paulin îi răspunde lui dura că mănâncă

şorici de scroafă futută

dura rămâne cu gura căscată. alaltăieri,

zice paulin, l-am prins pe ostro călărind scroafa

dragă a directorului tâmpeanu

au tăiat-o să nu facă copii cu pene.


cu ce?

cu pene, mă, cioară, n-auzi

carnea i-au trimis-o lui tâmpeanu să-i facă

lui cepe cârnați. şi maioş. şi sângerete.

da, mă, chiar aşa? şi slănina? ce-au făcut

cu ea?

ai mâncat-o tu, fraiere, îi răspunde

paulin dându-i o palmă

peste cap


(selecţionerul lunii august 2016 la

TIUKpoemul săptămînii

este Anca Zaharia)

Foto: Ana Toma