Gheorghe Azap

(1939 – 2014)



 

Oprește-mă la tine



Oprește-mă la tine, când o să-mi vină criza

De a pleca departe făr’ aparat de bord -

Ascunde-mi pijamaua, cravata sau valiza,

Cu lacrimile tale adu-mă de acord.


Aprinde-încălțămintea, ce drumului o cere

Cu gânduri înnodate și pumnul pe toiag

Și din tulpina albă a boiului de miere

Fă-mi piedici iscusite, să mor la tine-n prag.


Ia-mi penele din aripi, când numai lângă tine

Regenerez sorbindu-ți mirozna din pafta -

Șoptește-mi indulgențe hriso-elefantine

Și leagă-mă de scaun cu anemia ta.


Ajută-mă o clipă, când zorile mă strigă

Sărută-mă domestic, sau crâncen, ca un drog

Mai fierbe niște lapte, mai fă-mi o mămăligă,

Oprește-mă la tine – oprește-mă, te rog.

 

 


(selecţionerul lunii iulie 2016 la

TIUKpoemul săptămînii

este Robert Şerban)