10 întrebări nu prea literare pentru un scriitor:

 

 

Stoian G. BOGDAN

 

 

 - Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?

 

 Jocul meu preferat din copilărie a fost unul care se chema „gropiţa”. Îl jucam în timpul pe care trebuia să-l pierd învăţând, în cel pentru „joacă” şi... am uitat. Făceam o gaură cu diametrul puţin mai mare decât cel al unei monede din aia de 5 lei socialişti şi cu adâncimea de vreo 6 cm, în care trebuia să introducem cu unghia arătătorului fişele cu care participam la joc. Era un joc complex şi n-am chef să-l povestesc în totalitate. Cert e că dacă introduceai când îţi venea rândul o monedă în „chioc” cum se chema respectiva gaură, acea monedă rămânea a ta şi mai aveai dreptul să împingi cu unghia altă fisă până când ratai. Era un joc pe bani, cam astea au fost tot timpul jocurile mele preferate...

 În adolescenţă am trecut la lucruri serioase: poker, biliard, barbut, şi pot spune la un bilanţ că am câştigat la toate mai mult decât am pierdut. 

 

 - Cînd te intilnesti cu primii tăi prieteni despre ce vorbiţi? Despre trecut sau despre prezent?

 

 Primii mei prieteni ba sunt morţi, ba nu mai ştiu nimic despre ei. Aşa că nu ştiu cum aş mai putea vorbi cu ei...

 

 - Sportul preferat? Ce sport pe care-l urmăreşti la TV ai vrea să cunoşti, să practici (de ce)?

 

 Dacă mă gândesc bine, deşi am practicat mai multe sporturi de-a lungul vieţii, cel pe care încă îl mai practic, deşi destul de rar, e şahul. Nu îl urmăresc la TV, pentru că nu mă mai uit la TV de vreo 5 ani, dar e un sport pe care mi-ar plăcea să-l practic mai des. Prin baruri totuşi, mă mai uit la Galele K1 uneori şi la meciuri de fotbal când joacă România.

 

 - Ce chestie n-ai face, dar l-ai pus pe vreun personaj de-al tău să facă (oarecum în locul tău)? 

 

 N-aş face puşcărie.

  

 - Care e profesia pe care ai face-o cu plăcere? O profesie hobby care te-ar face fericit?

 

 Fac avocatură cu plăcere. Scriu cu plăcere. Trăiesc cu plăcere. Dar profesia pe care aş face-o cu cea mai mare plăcere ar fi cea de pierde-vară. Să am atât de mulţi bani încât dacă mi se şcoală la 3 dimineaţa într-un bar din Bucureşti să plec în India, să nu mă împiedice nimic să fac asta. 

 

 - Ce sentimente/stări te enervează? 

 

 Mă enervează melancolia, tristeţea şi frica. 

 

 - O faptă cu care te-ai lăuda în faţă copiilor tăi? Un eveniment care te-a avut în centru pe tine şi care i-a bucurat nespus pe părinţii tăi?

 

 M-aş lăuda în faţa copiilor că i-am făcut frumoşi-destepţi-şi cu bani. 

 Cred că naşterea m-a avut şi în centru şi i-a şi bucurat nespus pe ai mei.

 

 - Dacă ai cînta rock sau jazz, ai fi foarte sărac şi ţi s-ar propune să cînţi manele pentru mulţi bani ai accepta? Ce n-ai accepta ca scriitor? 

 

 Decât să fiu sărac, nefericit şi ratat, mai degrabă aş cânta manele. Uneori, în viaţă, trebuie să mai faci şi compromisuri pentru că altfel mori cu demnitatea-n braţe. Eu sunt cam ateu de fel şi ştiu că viaţa asta e tot ce am mai bun. Nu vreau să ajung în clipa morţii şi să îmi pară rău că n-am putut trăi cum mi-am dorit, să  zică lumea: „a rămas sărac, dar a avut demnitatea să nu cânte manele”. Că pe mine nu mă încălzesc cu nimic laudele astea, cu-atât mai puţin când sunt făcute post-mortem. 

 Ca scriitor nu m-aş plânge niciodată în scris că sunt sărac şi că m-a părăsit iubita, nici dacă s-ar întâmpla, doamne fereşte, asta. 

 

 - Dacă ţi s-ar da un premiu pe care nu l-ai merita (cel puţin nu mai mult decît cel de pe locul doi, pe care l-ai simpatiza de multă vreme) ce ai face? 

 

 Nu sunt în măsură să judec ce premii merit sau nu. Dar în principiu aşa o situaţie nici măcar nu e probabilă.

 

 - Cum ai devenit ceea ce eşti acum?

 

 Fără prea mult efort, sincer să fiu J