Cătălina Bălan

 

tiuKestionar

 

 

- Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?

 

- Eh, vorba lui frati’miu, am şi eu o vârstă. Nu prea am jocuri care să-mi placă aşa de mult. Activitatea mea preferată dinainte vreme era să-l tachinez pe unchiul meu, Badea (fratele mamei).  Îmi place şi acum să-l gâdil, sa-l ciupesc de obraji, de nas, să-l „torturez” măcar şi o dată în an, când ne vedem, el fiind la Chişinău, iar eu la Bucureşti.

 

- Cînd te întîlneşti cu primii tăi prieteni despre ce vorbiţi? Despre trecut sau despre prezent?

 

- Din păcate, nu mă mai întâlnesc cu primii mei prieteni. Erau nişte gemeni, Marin şi Maxim. Locuiau şi locuiesc şi acum gard în gard cu buneii mei.  Când ne întălnim întâmplător, ei o tulesc repede pe undeva. Probabil acum le e ruşine să dea ochii cu mine. Dar dacă totuşi am fi ţinut legătura, cred că am fi vorbit şi de trecut  şi de prezent, poate chiar şi de viitor.  Cu siguranţă ne-am fi amuzat de toate păţaniile noastre de pe când eram mai mici. Când ne dădeam cu sania, Marin era cel care căra mereu săniuţa la deal. (Maxim: „Vezi, Marin, tu trebuie să mă asculţi pe mine, eu m-am născut primul!”)

 

- Sportul preferat? Ce sport pe care-l urmăreşti la TV ai vrea să cunoşti, să practici (de ce)?

 

- Mi-e  şi ruşine să recunosc că eu nu numai că nu fac sport, dar nici prea multă mişcare aşa, în general, nu fac. Sunt o lenoasă. Urmăresc însă cu mare drag patinajul artistic (în special la ruşi). Dintotdeauna m-am visat patinatoare profesionistă, participând la concursuri. Fustiţa strălucitoare mi-ar fâlfâi în aer, aş avea un partener de patinaj foarte simpatic. Probabil că am câştiga concurs după concurs şi am fi cei mai buni pe plan mondial, poate chiar intergalactic.

 

- Ce chestie n-ai face, dar l-ai pus pe vreun personaj de-al tău să facă (oarecum în locul tău)?

 

- N-aş spăla niciodată vase. Urăsc să spăl vase. Eu ţin la personajele mele şi la integritatea lor psihică şi sufletească, de aceea nu le-am pus niciodată să spele vase, probabil că nici nu o voi face. Personajele ar trebui să-mi fie recunoscătoare pentru asta.

 

- Care e profesia pe care ai face-o cu plăcere? O profesie hobby care te-ar face fericit?

 

- Profesia hobby care m-ar face foarte fericită ar fi aceea de director al unei fabrici de bomboane. Aş sta toată ziua în biroul meu din ciocolată şi aş da ordine, aş mânca întruna dulciuri.  Singurul risc este să  mă transform şi eu cu timpul intr-o stană de ciocolată şi să nu mai revin vreodată la normal. 

 

- Ce sentimente/stări te enervează?

 

- Mă enervează starea de panică şi de nesiguranţă. Nu mă pierd cu firea în nicio situaţie, atâta timp cât nu e vorba de bolnavi, sânge şi seringi. De asta am renunţat la gândul de a mă duce la medicină.

 

 

 

- O faptă cu care te-ai lăuda în faţa copiilor tăi? Un eveniment care te-a avut în centru pe tine şi care i-a bucurat nespus pe părinţii tăi?

 

-  Până acum, în viaţa mea nu au fost evenimente atât de fascinante încât să le povestesc urmaşilor mei despre ele. Pe părinţii mei i-ar bucura nespus să-mi văd de carte, să termin o facultate bună, eventual în străinătate şi într-un glorios final să mă aşez la casa mea, să duc o viaţă lipsită de griji şi nevoi, războaie mondiale sau atacuri extraterestre. Probabil că cel mai important eveniment de până acum este momentul în care m-am născut. Cine ştie ce mă mai aşteaptă!

 

- Dacă ai cînta rock sau jazz, ai fi foarte sărac şi ţi s-ar propune să cînţi manele pentru mulţi bani ai accepta? Ce n-ai accepta ca scriitor?

 

- Sigur că aş accepta, este groaznic doar gândul că ai putea muri de foame (probabil din această cauză organismul meu îşi face provizii atât de mari . Dar, mai întâi,  mi-aş pune dopuri în urechi.

Ca mare scriitoare şi brand internaţional, nu aş accepta niciun refuz din partea vreunei edituri (fără urmări dezastruoase pentru ea: campanii de desfiinţare, de exemplu, dar o să mă gândesc şi la ceva mai rău de atât).

 

- Dacă ţi s-ar da un premiu pe care nu l-ai merita (cel puţin nu mai mult decît cel de pe locul doi, pe care l-ai simpatiza de multă vreme) ce ai face?  

 

- L-aş invita pe cel de pe locul doi la o bere şi aş plăti eu, doar m-a făcut mama generoasă, ce naiba!

 

- Cum ai devenit ceea ce eşti acum?

 

- Am mâncat multă mămăligă. Dacă întrebi vreo câţiva oameni cum  am devenit  eu, mama ar spune că am devenit obraznică, fratele meu ar spune că am devenit super rea pentru că nu vreau să-l duc în acest moment! în parc (haaaaaaaai, Cătălina, haaaaaaaai!). Dacă i-ai întreba pe bunici, ar spune că am devenit mare. În orice caz, un lucru e sigur: mai am încă multă mămăligă de mâncat. (Am adus de la Cosăuţi jumătate de sac de făină de popuşoi ecologic pură!)