Ștefan Manasia

 

Casa cu lumini automate


Am căutat
în zadar

poemul acesta.

Nu l-am notat

în nici un carnet.

Chiar dacă trec mereu

pe lîngă livada

cu pomii, șezlongul

și jucăriile abandonate,

peste care se tîrăsc

indiferent

anotimpurile.

Ca și cum ar fi avut

copii, dar o epidemie

sinistră i-ar fi supt

înăuntru și astăzi

supraviețuiesc toate

în absența sensului.

Luminile se aprind

la ferestre

unde nu zăresc

niciodată pe nimeni.

Doi lupi alsacieni

patrulează

grădina, ograda,

înspăimîntați

și exasperați

că biolingviștii

nu le-au descifrat

pînă acuma limbajul.

 

(selecţionerul lunii ianuarie 2016 la

TIUKpoemul săptămînii

este Andrei Dósa)