Gabi Eftimie

În ţările nordice există o boală numită alergie la electricitate


Let's dance! Let's sway!

Gazda e moartă, dar, cu toate astea, e tolerată încă de învelișul vechi. Descompus
la nivel nano, un plămîn respiră regulat într-o vitrină plină de praf.
Ninge, dar pare că vine dinspre ecrane.
Mi-e ușor să-mi imaginez cum arăta locul ăsta în epoca preistorică, ce animale, plante
și monștri luminoși fără nume se perindau pe aici, nu s-a schimbat mai nimic.
Cînd Astrul Suprem se învîrtește, oamenii se mișcă după el ca floarea-soarelui,
ochii lor surîd în fața umbrei care se apleacă asupra lor dincolo de învelișul alterat,
broboanele uleioase se tulbură și se colorează în purpuriu în lichidul menit să dea viață.
Pielea oamenilor se iluminează de dinăuntru cu neoane verzi, ghirlanda de beculețe din
sistemul circulator se aprinde, mîna trasează conturul alb îngroșat în jurul gurilor carbonizate.
Oamenii închid ochii, trag pe față masca de scafandru și pășesc liniștiți sub apă spre casele lor.
Lămpile de la geam le arată drumul.


(selecţionerul lunii ianuarie 2016 la

TIUKpoemul săptămînii

este Andrei Dósa)