TiuKestionar

 

Liviu ANTONESEI

 

10 întrebări nu prea literare pentru un scriitor:

 

 

- Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?

- În prima mea copilărie, cea de la ţară, cel mai mult îmi plăcea „9 pietre”, un fel de oină şi marea mea bucurie e că am reuşit să-l transplantez şi la Iaşi, cînd ne-am mutat aici. Din păcate, transplantul n-a ţinut foarte mult, jocul dispărînd după ce generaţia mea s-a făcut mare. Mă întreb dacă se mai joacă măcar în satele copilăriei mele.

 

- Cînd te întîlneşti cu primii tăi prieteni despre ce vorbiţi? Despre trecut sau despre prezent?

- Dacă discutăm despre prezent, ajungem inevitabil la politică şi, eventual, la dispute, aşa că preferăm să evocăm vremurile copilăriei şi/sau tinereţii noastre.

 

- Sportul preferat? Ce sport pe care-l urmăreşti la TV ai vrea să cunoşti, să practici (de ce)?

- Sportul preferat a fost, este şi va rămîne întotdeauna înotul. Probabil am învăţat să înot în Jijia şi în iazurile din preajmă cam odată cu învăţatul mersului. Din păcate, nu am putut practica acest sport şi la nivel competiţional, cum s-a întîmplat cu alte sporturi, pentru motivul banal că în Iaşi nu exista, nu există nici acum, un bazin standard, deci nici cluburi, antrenori, sportivi dedicaţi înotului, săriturilor sau polo-ului în apă! Cine ştie ce campion olimpic, mondial, european s-a pierdut din pricina asta! Mă consolează gîndul că va fi cîştigat ceva literatura!

 

- Ce chestie n-ai face, dar l-ai pus pe vreun personaj de-al tău să facă (oarecum în locul tău)?

- Am pus un personaj să ucidă. E drept că nepremeditat!

 

- Care e profesia pe care ai face-o cu plăcere? O profesie hobby care te-ar face fericit?

- Singura profesie care m-ar face sută la sută (pentru adevăr!) fericit ar fi cea de rentier-călător. Dar cum nu sînt şanse deocamdată, las asta pentru vîrsta pensiei! Dacă o apuc, desigur.

 

- Ce sentimente/stări te enervează?

- De vreo treizeci de ani, de cînd fac exerciţii buddhist-tibetane, am reuşit să mă eliberez de majoritatea sentimentelor negative. Constat, totuşi, că nu intergral – prostia activă continuă să mă enerveze!

 

- O faptă cu care te-ai lăuda în faţa copiilor tăi? Un eveniment care te-a avut în centru pe tine şi care i-a bucurat nespus pe părinţii tăi?

- Păi, mă mîndresc că, deşi născut la şapte luni, cu o greutate de 1 kilogram şi un pic, fără piele şi cu un dinte ieşit deja, am reuşit să împlinesc deja 56 de ani. Mai ales că prima replică a bunicii mele dinspre mamă fusese: „Ce-o să sufere Anişoara, broasca asta n-o să trăiască nici o săptămînă!”. Cred că această capacitate neobişnuită, mai ales atunci, în anii 50, de supravieţuire i-a bucurat nespus şi pe părinţii mei, mai ales că eram primul născut.

 

- Dacă ai cînta rock sau jazz, ai fi foarte sărac şi ţi s-ar propune să cînţi manele pentru mulţi bani ai accepta? Ce n-ai accepta ca scriitor?

- Eu nu pot asculta manele, cum naiba aş putea să le cînt? Poate cu dopuri în urechi! Ca scriitor, n-aş accepta să mă prostituez – în toate sensurile cuvîntului!

 

- Dacă ţi s-ar da un premiu pe care nu l-ai merita (cel puţin nu mai mult decît cel de pe locul doi, pe care l-ai simpatiza de multă vreme) ce ai face?

- Cum nu am luat multe premii în viaţa asta, cred că l-aş putea ceda. Nu ştiu ce aş face dacă ar fi atît de consistent încît să-mi poată asigura cariera aceea de rentier-călător! Chiar nu ştiu!

 

- Cum ai devenit ceea ce eşti acum?

- Cu destulă muncă, cu ceva talent şi inteligenţă native, cu mult spirit al jocului şi cu foarte mult noroc!