Cătălina BĂLAN

Chiar şi aerul lor e diferit de al nostru
 

Dacă vrei să mergi de la Cosăuţi (sat din Basarabia) la Iampol (oraş în Ucraina, vis- a -vis de Cosăuţi) trebuie să te trezeşti cu noaptea în cap. Am descoperit asta când m-a trezit mama la 6, într-o zi de vacanţă.

Nu m-aş fi lăsat trezită dacă nu vroiam şi eu, de foarte mult timp, să văd Iampolul. Şi nu pot face asta decât însoţită de mama, pentru că-s minoră. 

 Ca să se înţeleagă de ce vroiam eu aşa tare să merg în Ucraina:  Cosăuţiul şi Iampolul sunt despărţite de Nistru, iar de pe balconul buneilor mei se vede în întregime oraşul ăsta. De fapt, în nopţile când în Cosăuţi se stinge lumina, satul nostru nu e lăsat complet în beznă, e luminat de oraşul de peste râu. E foarte grav doar atunci când şi la ei se stinge lumina (noi o scoatem la caaaaapăt, când se stiiinge luminaaaaaaa).  

Browserul nu permite afişarea acestei imagini.Stânga Cosăuţi, dreapta Iampol, la mijloc Nistru 

Bunica ne-a convins, pe mama, pe tata şi pe mine să mergem vineri, în zi de piaţa, doar că a uitat un mic detaliu. Anume atunci se adună toată populaţia de prin satele din împrejurimi ca să meargă în Iampol, acolo fiind preţurile mai mici. Vă daţi seama ce rând era la vamă? Nu am mai trecut în vinerea aia, ne-am răzgândit.

 Am ajuns cu bine pe celălalt ţărm al Nistrului abia peste vreo 2 zile. Călătoria a fost o experienţă foarte plăcută, cu excepţia pierderii telefonului mobil în vama moldovenească. După, am aflat că mişunau pe acolo hoţii de buzunare.  

Când vine bacu’ de la ucraineni

Ne-am urcat vreo 30 de persoane şi încă vreo 3 maşini pe un bac. Îmi era puţin frică să nu cad în apă, dar nu era cazul, pentru că bacul avea balustradă. Nistrul se vede foarte frumos, curge repede, e atât de limpede că se văd şi peştii plutind în apă. E atât de mare, are şi vreo câteva insuliţe. Bunicul îmi povestea că atunci când era mai tânăr trecea Nistrul înot, ca să o impresioneze pe bunica. Din păcate, pe mine nu mă prea lasă să merg la Nistru, se  teme să nu mă înec. Adevărul e că apa e adâncă de vreo 3 metri.  

Era şi mama pe acolo J, eu, Veronica. Normal că am făcut multe poze, pentru arhiva familiei. (Am uitat să menţionez că era şi Veronica, verişoar’mea, cu noi).

La vamă am stat cam jumătate din timpul pe care l-am petrecut în Ucraina. Vreo două ore jumate. Era acolo un poliţist de frontieră nesimţit şi prostănac, care atunci când a văzut paşaportul românesc al tatei, s-a hotărât să nu ne dea voie să trecem prea curând (sau îi plăceau feţele noastre aşa de tare că vroia să ne reţină pe mai mult timp). Aşa am trecut ultimii. Doar nenea care ne-a pus ştampile în paşapoarte a fost simpatic. A întrebat-o pe mama dacă îs fata ei şi a menţionat că suntem  foarte frumoase. (Mă laud şi eu, na!) Ne-a zis “Drum bun” în română. 

În Iampol sunt mai multe atracţii turistice. În primul rând, monumentul lui Lenin:

Cel mai mult m-a frapat însă  nu Lenin, nici chiar Brodweiul, Browserul nu permite afişarea acestei imagini.legendarul magazin din Iampol, care se cheamă Broadway (scris cu grafie chirilică) 
ci buticul cu gazovana voda*, la numai câteva kopeici.  

Mama ne-a luat fel de fel de bomboane delicioase (Şi ucrainenii au fabrici destul de bune de bomboane, din punctul meu de vedere. Au mai mult caramele şi praline. Dar mamei nu-i plac. Sigur că în Moldova bomboanele sunt mai bune, dar mi-au plăcut şi cele ucraineşti).

Mi-au plăcut foarte tare şi torturile dintr-o vitrină. Şi acum îmi pare rău că nu am luat unul. Nu ştiam cât vom sta în vamă la întoarcere.  

Piaţa nu era cine ştie ce, nu înţeleg de ce vine aşa multă lume acolo. Tarabe aranjate neglijent.

Mă mir cum de preţurile la cinematograf erau aşa mici: 1 grivnă (echivalentul a 1,40 lei moldoveneşti sau a câţiva bani româneşti). 

Pe poster scrie ce rulează  la cinematograf. Lângă degetul meu se vede preţul de o grivnă. 

Înapoi la vamă am trecut repede şi am avut noroc pentru că ne-au lăsat să alergăm după bac, că altfel aşteptam vreo 2 ore ca să trecem înapoi acasă. 

Browserul nu permite afişarea acestei imagini.Vama Ucraineană 

Am constatat cu mirare că  în Iampol, deşi e atât de aproape de Cosăuţi, chiar şi aerul e diferit. Copacii, drumurile, străzile, totul arată altfel.

Aş mai merge acolo cu plăcere, sper ca la anul să vrea şi mama să meargă sau măcar să le facă procură bunicilor, să aibă şi ei dreptul să mă treacă graniţa. Primul lucru pe care-l voi face va fi să-mi iau apă gazoasă J.

.....

* apă gazoasă