Mihail VAKULOVSKI

 

Generaţia lui Pelevin

 

Am descoperit nişte site-uri ruseşti cu cărţi audio, din link în link, pornind de pe site-ul scriitorului Victor Pelevin (http://pelevin.nov.ru/audio/). Am găsit mult Dostoievski, Gogol, Tolstoi, Ilf & Petrov, Lermontov, Harms… Îmi amintesc de frica majoră a lui tata - nu cumva să orbească şi să nu mai poată citi... Cînd m-aş fi dus acasă i-aş fi dus cîteva DVD-uri cu cărţi de ascultat, chiar dacă ştiu că nu i-ar fi plăcut ideea. Mi-a fost şi prof şi am scris o dată o compunere, printr-a IV-a, în care scriam despre poveşti, pe care le-aş citi sau le-aş asculta citite de bunică-mea şi l-am mîniat cu faza asta: cum adică să-ţi citească altcineva, eşti mare boier?

 Am început ascultarea literară cu „Generaţia P” de Pelevin. Mi-am cumpărat cele două volume de "opere complete" (de fapt, le-am primit de la iubită-mea: „pentru traducătorul familiei”), dar mereu am amînat lectura, din cauza altor cărţi, despre care trebuia să scriu, cărţi împrumutate, cărţi ale prietenilor, cărţi pe care urma să le traduc ş.a.m.d., aşa că am băgat-o în MP3. (OK, am ascultat înainte poezie, „cărţi” întregi, dar niciodată un roman de la un capăt la altul). La noi primul care a avut ideea cu audio book-urile a fost Un Cristian, dar a rămas un act underground, nu comercial.

 Ceva de vis, magnific. Actorul citeşte perfect textul, iar pe fundal e o muzică mai mult pentru generaţia Mc Donald’s decît P, dar care nu te enervează, ci te face să te concentrezi şi mai mult asupra textului. Am ascultat romanul în drum spre serviciu şi în drum spre casă, în timp ce mă uitam la fotbal sau handbal (feminin)... Practic mi-am ocupat timpul altfel oarecum mort, am acoperit cu „lectură” perioadele de timp cînd n-aş fi putut face altceva decît să mă gîndesc la ale mele (vai de mine...), să aud discuţiile din autobuz sau comentariile (de obicei imbecile ale) ziariştilor sportivi. La astfel de audiţii nu poţi să înţelegi chiar totul, e posibil să pierzi detalii importante, te trezeşti gîndindu-te la altceva, îţi mai sună telefonul celular şi pauzele dintre audiţii pot fi mai mari decît la lectură, dar audiţia literară merită sută la sută. Gata, m-am virusat şi am de gînd să citesc şi cartea, să ascult şi alte cărţi şi, în general, MP3-urile cu cărţi fac ca literatura să-i ia faţa muzicii şi în pauze, nu numai în momentele de linişte.

 „Generaţia P” e cel mai cunoscut roman al unuia dintre cei mai populari scriitori ruşi contemporani, alături de Victor Erofeev şi Sorokin şi de mai vîrstnicii Venedikt Erofeev şi Yurii Mamleev. Personajul principal al romanului este Vavilen Tatarskii, care face parte din Generaţia P, care a ales Pepsi Cola, fără să-şi dea seama. Pelevin povesteşte cum generaţia P alege Pepsi (exact ca şi generaţia dinainte – „alege” ce i se dă, fiindcă, de fapt, nu are de ales), porneşte de la prima reclamă a băuturii Pepsi Cola, aceea cu maimuţele în care maimuţa care bea Coca Cola rămîne maimuţă, iar maimuţa care bea Pepsi urcă într-un jeep plin de gagici şi merge spre mare. Şi-n Rusia, locul acţiunii (fireşte), maimuţele urcă în jeep-uri pline de gagici, spune Pelevin, dar, continuă el, să trecem la oameni. Tatarskii e un fost filolog care după căderea URSS încearcă să treacă cum poate prin perioada aceea de tranziţie, lucrînd vînzător într-un butic (interesant cum personajul îi judecă în acea perioadă pe oameni după mîini). Dar într-o zi la butic se opreşte un fost coleg de facultate, care avea o firmă de reclame şi astfel Tatarskii devine copyrighter, chiar la începuturile domniei reclamei într-o ţară. „Există mai multe descifrări ale titlului romanului, spune Pelevin într-un interviu pentru Observer (http://pelevin.nov.ru/interview/o-obsrv/1.html). În primul rînd titlul „Generaţia P” e legat de „Generaţia X”. În al doilea rînd, titlul e legat de acel cuvînt rusesc care e folosit la sfîrşitul cărţii. E vorba de cuvîntul rusesc „pizdeţ”, care e un cuvînt foarte dur. Astfel, denumirea cărţii se descifrează şi ca Generaţia Pizdeţ, adică generaţia care se trezeşte faţă în faţă cu catastrofa. Iar acum unele ziare au hotărît că e generaţia lui Putin. Aşa că puteţi descifra titlul cum doriţi”, spune Pelevin.

 

„Generaţia P” nu e doar despre copyrighteri şi lumea lor văzută din interior, ci şi despre jertfele lor, despre societatea care inevitabil se uită la TV, care e teritoriul reclamelor. Pe lîngă subiectul care se dezvoltă în jurul personajului principal, „Generaţia P” e şi un text închegat de multe teorii originale, nu degeaba unii critici l-au numit „roman filozofic”. Cartea se termină în momentul în care Tatarskii devine – volens-nolens – soţul unei zeităţi, şi primul lucru pe care-l face din această postură e... interzicerea băuturii Pepsi Cola:D. Un roman de devorat-consumat-citit-ascultat.