Alexandru Vakulovski

 

Să-i ducem pe Hose și pe Buzu în România

 

Ion Buzu, poate cel mai talentat tânăr poet din Basarabia, până vara asta n-a văzut niciodată marea. Acum Ion Buzu are 21 de ani. După ce a auzit un text de-al lui, artistul Ghenadie Popescu a făcut un film foarte fain, cum îl duce pe Buzu la mare într-o „torbă” pusă în roabă. Despre teroristul poetic Ion Buzu există și o emisiune Cool Publika, ca să nu amintesc că toate lecturile lui publice au avut succes și cartea lui de debut e așteptată de ceva timp.

Mai bătrânul Hose Pablo, urma să-și lanseze la Gaudeamusul din București a doua carte, după ce prima a fost primită cu entuziasm, ba chiar și premiată. Urma, dar n-a mai lansat-o, pentru că n-a primit viză pentru România. Cum și Ion Buzu n-a primit viză deja de câteva ori, atenție, fiind invitat oficial la lecturi, nu la piață!

Ați putea spune că Ion Buzu și Hose Pablo sunt niște căscați, ca toți poeții și de aia nu primesc viză. Posibil, dar asta nu mă interesează. Pentru că, în sfârșit, vara asta, Ion Buzu a reușit să vadă marea și muntele. Nu, nu în România. În Italia, unde a mers la fratele lui. Pentru Italia, Buzu a primit viză în două zile! Iar pentru România... parcă ar scrie pentru alde (poeți tineri și talentați) Hose și Ion: Niciodată!

Consulatul României la Chișinău, prin birocrația lui, face mai multă defavoare României decât toate partidele lui Dodon, Șelin, Voronin etc. De ce la ambasada Italiei ai impresia că oamenii sunt normali, iar la consulatul României nu? De ce România rămâne închisă totdeauna pentru basarabenii muritori (că bișnițarii și-au făcut cetățenie română primii)? De ce și cetățenilor români li-e silă să meargă la consulatul României din Chișinău, deși acolo s-ar presupune că ar trebui să se simtă acasă? De ce unui basarabean locul cel mai imposibil de vizitat e România? Sunt întrebări care nu mă binedispun, care dor. Zici că trăim în plin comunism, când românii nu știau de ei și nu trebuiau să știe, când istoria era falsificată.

De când Marius Lazurca e ambasador în Moldova, lucrurile s-au îmbunătățit, dar nu e destul. Nu e destul să avem un foarte bun ambasador ca lucrurile să meargă strună. Poate că ar trebui schimbate legile care permit birocrației să înflorească, poate oamenii, poate altceva, în orice caz e ceva putred la consulatul României din Chișinău.

            Și Hose Pablo și Ion Buzu sunt scriitori de limbă română, fac cinste României. Și, chiar dacă n-ar fi scriitori sau scriitori talentați, oricum sunt români și ar trebui respectați în România. Dacă nu – să înțelegem că România e a lui Șelin și a lui Dodon? Eu nu cred, dar am să țip de fiecare dată când românii nu vor fi lăsați să intre în țara care ar trebui să fie mândră de ei. De altfel, România e mândră de ei, nu însă și Consulatul...