Rita Chirian

Asperger

Ed. Cartea Românească

 

Rita Chirian, poetă și traducătoare, născută la 20 mai 1982, la Botoșani; debutează cu poezie în 2006 – Sevraj (Editura Vinea). Volumul obține Premiul Național pentru Debut „Mihai Eminescu”, Botoșani, 2007. În 2010 publică poker face (Editura Vinea), poezie.  Textele acesteia sunt incluse într-o serie de antologii de poezie, proză și critică literară, din țară și străinătate. Grupaje de poeme au fost traduse în engleză, franceză, neerlandeză, germană, italiană, suedeză etc.

 

asperger este un slideshow: feminitate şi angoasă, claustrare şi hipersenzorialitate, reverie şi disforie, hipomanie şi insurgenţă, acute și semitonuri; asperger este un punct nodal într-o reţea de ulceraţii – individuale şi colective; un discurs autist, imploziv, dizolvant, mecanicist.

 

Rita Chirian își desfășoară în voie propria formulă poetică – un aliaj de patetism și tranzitivitate, de scriitură anodină și comparații eclatante, de autoironie și frison cerebral, care frânge gâtul locului comun pentru a deschide calea unei sensibilități autentice.                  

Andrei Terian

 

& istoria nu e a învinşilor

           

            doar atunci când nu mai este

            nimic de spus

 

degete perpendiculare peste gură                   

                                    la ce bun cuvintele

 

demonii contradicţiei

aluzivi

 

prezentul mereu preferabil trecutului

                                    niciun efort

/respirând/

cu braţele depărtate

o pasăre gata de zbor

 

& dacă faci experimente nu eşti om de ştiinţă

mai ales dacă-ţi reuşesc                      

            în camerele inimii înmugureşte o grenadă

            pe cine o să ucizi

                        şi

            cui o să-i uiţi numele

 

 

normalitatea e atunci când spui mai puţin

când mesteci praf

 

 

ce ştii despre atingere

 

/oricine/ are nevoie de o ficţiune

            de un perimetru igienic

            de o sfântă a tuturor imposibilităţilor

 

se poate să nu mai fii liber niciodată

cine strigă iese din joc

 

ce ştii despre sentimentele măsurate în eprubetă

stoarse din glande       picătură cu picătură

 

ce ştii despre accidentele cu victime colaterale

despre loviturile care contorsionează fiare

stai lângă mine ora patru e atroce

pe autostradă se cască o falie

                        şi

nu suntem noi cei salvaţi

 

ce ştii despre elasticitatea spaţiului gol

            despre ecou    

            despre foliile de somnifere

                        pe care le furi insomniacilor

 

cunosc ura

                        & logica zidurilor rezistente    

 

eu nu te văd decât dacă nu eşti

 

 

ce ştii despre mormintele fără piatră

                                    despre mama şi despre tata

despre copiii morţi      normalitatea e atunci când

                                    despre ce nu se poate

                                    vorbi se tace

pe cine să porţi acum de mână

 

când deschid ochii degetele tale îmi trec prin păr    

                                   

un gest absurd de tandreţe      un viol mut

 

normalitatea e atunci când ochii nu se deschid

 

            aud doar zgomotul uşii izbite de perete

            o găleată cu apă aruncată pe pardoseală

 

mimica de circumstanţă a ucigaşului care se căieşte