Tatuaje

Mihail Vakulovski

 

Puşcaşul şi glontele

 

            Ana Puşcaşu a debutat cu un volum de poezii care se numeşte „Te aştept ca pe un glonte”, la aceeaşi editură la care a debutat şi Livia Ştefan cu „Re.volver”, Casa de Pariuri Literare – chiar şi în aceeaşi perioadă, puţin înainte de sinuciderea ratată a lui Adrian-premieru’-minune, cum spun rockerii de la Luna Amară (cred că şi aici se poate observa umbra mîinii jucăuşe a editorului, care a ales să publice „Re.volver”-ul Liviei şi „Te aştept ca pe un glonte” de Puşcaşu în acelaşi timp).

            Coincidenţele războinice nu se termină aici, pentru că primul ciclu poetic al Anei Puşcaşu, „LM”, e de(spre) viaţa de armată, poeta timişoreană fiind absolventă a Liceului Militar şi folosind poetic foarte bine atmosfera şi noţiunile de armată, nu doar glontele din titlu şi sensul numelui de familie fiind din acea zonă. Poezie sensibilă în care contează în primul rînd stările şi atmosfera, dar care se poate citi şi ca imnuri cadenţate, în ritm de marş. Iată ce spune despre acea perioadă Ana Puşcaşu, în interviul cu Un Cristian de pe site-ul editurii: „Uniforma din volum nu e doar o mască, ci e chiar un film pe care l-am trăit pe propria-mi piele. De mică am tot stat cu mâinile în lighene cu lut moale şi am visat să dau la Liceul de Arte din Deva, doar că una dintre colegele de clasă mi-a propus să dăm testele pentru Liceul Militar, aşa, doar de fantezie, ca să vedem dacă le putem trece. Şi uite aşa m-am trezit bine mersi într-o cu totul altă lume, care pe de-o parte mă fascina, iar pe de alta mă îngrozea de-a dreptul. Au fost patru ani în care le-am încercat pe toate… frustrare, umilinţă, revoltă. Pe lângă astea au fost totuşi şi momente frumoase, care m-au apropiat de oamenii din jurul meu”.

Poeziile Anei Puşcaşu sunt scurte şi directe, dar niciodată nu exprimă, totuşi, pe faţă mesajul, ci ascund mereu ceva, nu spun totul („nu spun niciodată cu voce tare revoluţie tancuri tineri spital tighina”). Asta poate şi pentru că fiecare vers pare să mai conţină ceva, ceva care să-i amintească în primul rînd poetei de ceva drag, să trimită un link spre o întîmplare, acţiune sau stare („Aproape fiecare secvenţă sau imagine mă trimite cu gîndul la experienţe personale destul de intense”, spune Ana în acelaşi interviu). Lectură plăcută!

 

Ana Puşcaşu, „Te aştept ca pe un glonte” (poeme),

Editura Casa de Pariuri Literare, 2012