Ovia HERBERT

 

de-ru-lări

 

 

***

o să-ţi povestesc dacă nu mă întrerupi. dar nu până la capăt - a spus modig.
este greu să te scrii şi să te rescrii pe aceleaşi pagini. să te lipeşti şi să te dezlipeşti din memoria celorlalţi. greu să simţi starea de scoci. fără aderenţă.
tu ai văzut  scara lui iacob - a spus ea.
nu am văzut. nu mai văd nimic clar în ultimul timp. nu mai disting. am probleme cu stomacul. probleme cu ceea ce vine şi-şi sapă în mine un  mormânt. nu te anunţă nimeni de  nu-ţi vorbeşte..
mă tot gândesc la fanul abandonat. mă tot gândesc. avea nevoie doar de o strângere de mână. atât.

 


 ***

noaptea suntem răcoriţi pe obraji de picăturile acide. plantaţia de mucegai ne trasează noi mandale  precum desenele făcute de mâinile noastre pe aceşti pereţi. ni s-a scurs sângele în liniile imprimate pe zugrăveală.

ne-am promis de fiecare dată o ieşire din hartă  niciodată reuşită.

 

 

/&&&

 

încep să tremur. încolăcit în mijlocul patului.

apropie aparatul  filmează fiecare milimetru  rupt din carne. ceva trebuie să râmână spune ceva mai mult decât cuvintele tale. ai putea afla implozia care îi va face pe toţi mulţumiţi. ai putea sucomba fără să te sperii. să primeşti asta ca pe un dar.

  

  el:

într-o sală de operaţie trei medici îmi tăiaseră stomacul şi tot scormoneau înăuntru. eram anesteziat nu simţeam nici o durere dar frica era în creştere. nu aveam nici o problemă cu stomacul.
nedumerirea era doar a mea.
cu greu am reuşit să mă sprijin în coate. încercam să le adresez o întrebare să-i conving să înceteze această operaţie inutilă. dar nu mi se mişca decît limba în gură fără să reuşesc să-mi deschid buzele şi să articulez. ei se uitau zîmbitori la mine îmi făceau semne de liniştire. am vrut să-mi mişc mîna dreaptă şi să-l lovesc pe unul dintre ei în plină figură. rînjeau la mine ca tîmpiţii îşi vedeau de lucru. am încercat din nou să articulez un cuvînt dar buzele parcă îmi fuseseră lipite.
m-am liniştit apoi cu gîndul la anestezia preliminară.
m-au lucrat bine băieţii.  nici o amintire a ceea ce se întîmplase înaintea acestei disecţii. mi-era teamă că mă vor lăsa cu stomacul despicat  şi cu organele la vedere. saltul lent în moarte avea să survină în mod dureros. frica îmi era mai mult centrată pe anticiparea durerii decît a dispariţiei.

  

 

***

îmi rostesc numele. îmi  sar numele.  de fiecare dată îmi rostesc numele.         să nu-l uit.         mai bine  ţine-l tu minte. o să te întreb despre mine într-o zi iar tu îmi vei spune totul fără să mă minţi.

  

 

***

poate

desluşeşti tu bolboroseala din care îmi vine sfârşitul.

formarea unei pieli în exces hidratate sau                  a unui hit care mă poate menţine întreg  o săptămână. zi - noapte.   vreau o săptămână treaz

 

 

***

i-a auzit mersul sus în pod în miezul nopţii. vietatea îl căuta. sau el căuta vietatea. din ambele părţi venea căutarea şi amânarea momentului întâlnirii. mai era nevoie de acumularea transpiraţiei. călca încet ca pentru a nu-l simţi, dar legătura dintre ei îl conecta la vietate într-un mod pe care nu îl putea numi. nu reuşea. un cuvânt pretenţios care nu avea încredere că reprezenta ce se întâmpla între ei. blestemul de a-şi sta în preajmă unul altuia, pentru a întreţine o tensiune alergică. cu tente devoratoare pe alocuri. cu o panică de nimic anunţată ce-i intra în tot corpul, şi-l făcea să devină încordat ore întregi, până simţea durerea ca un organism nou, ciudat ce-l înlocuia treptat. poate începea să-i semene. cine în cine injecta toxine

 

 ***

atinge punctul unde constrângerile dispar.

vor să facă altceva din tine - i-am spus lui modig. şi fanul este altceva.

 

au materiale cărora le iei forma fără să te poţi opune.

a scos cuţitul. a alergat pe teren trăgând copilul după el. este un profesionist. nu-şi poate permite o greşeală în cel mai important act.

dintr-o dată au ieşit cu toţii de pe teren pentru  ca ei să intre în scenă.
nu vrea să omoare copilul doar să fie ascultat. îl ţine strâns la pieptul lui. campionul îl urmăreşte printre ceilalţi..
stropii de ploaie adunaţi între privirile lor ...
poliţiştii îşi încarcă pistoalele şi le îndreaptă înspre el.
campionul le strigă să nu tragă. nu acum.
să-l lase să vorbească. dar ploaia aruncă mâzgă peste cuvintele lui.
o ploaie cu ace asurzitoare. gloanţele mai rapide ca moartea.
l-au făcut zdrenţe.. o ultimă trecere adăugată celorlalte cu un gest de lehamite.

 

fanul nu este văzut. se scufundă.
fanul nu există.

 

 

 ***

 

 damiev:

ştii când ţi s-a spart punga iar lichidul se scurgea uşor pe pătura  cu multe flori gata să te muşte să te absoarbă între petalele lor. tu erai atât de prins de inspiraţiile repetate încât mai multe minute ai tras în gol.   te-a ajuns oboseala. apoi panica.   priveai atent tavanul şi nu înţelegeai ce se întâmplă.

ţi-ai strâns repede picioarele lângă burtă – arătai ca un pom de crăciun argintat. pe pantaloni ţi se formaseră câteva pete.  mi-au luat ochii. nu mai era nimic în pungă dar tu tot trăgeai şi-o strângeai între degete de parcă ar fi fost gâtul unui duşman.

 

    ***

 

invoc ce nu are chip si  nici voce. bucuria sapă galerii.                       

nu pot  spune ce cum unde.              nu am ajuns în locul de unde  tu poţi să mă începi.

 

 

 ***

la treziri un altul îmi ia locul

         nu-l pot privi în ochi.     

el nu-mi spune nici un cuvânt. se mişcă bine.

îl privesc din spate cum intră şi iese

 

 

***

fierbem în căldura toropitoare a verii

şi ne desfacem pentru a descoperi privelişti devastate.

avem ferestre şi o uşă prin care nu ieşim niciodată întregi.

 

 

***

modig:

cum te gândeşti că am fi ajuns în marea ligă? şi el preferatul meu să nu joace. să lipsească lovitura lui de geniu. încordarea superbă a mâinilor lui pe minge. lovitura care îi năuceşte pe adversari. va trebui să puncteze pentru mine. şi pentru salvarea copilului.
copilul lui pe care l-am plimbat în maşina atâta timp fără să ştie că este prizonier.
el nu are nici o vină.
dar nici eu. niciodată nu am avut. l-am admirat. vreau ceva în schimb. câteva cuvinte spuse cu toata gura. pentru mine. o încurajare pentru viaţa mea viitoare.

 

 

***

de atâta timp continuăm o

o peliculă unde am devenit personaje de mâna a doua

şi nu mai schimbăm

nu mai mutăm privirea

 

 

 ***

el:

îl fascinase şi scârbise demisolul de când îl văzuse prima dată.
coridorul pe care îl conducea coana era întunecos, bâjbâia cu palmele pereţii pentru a descoperi uşile camerelor. coana se învăţase cu obscuritatea locului şi-l purtase prin cele zece camere, din care multe semănau mai degrabă a debarale,decât a camere unde s-ar fi putut locui. după ce l-a ameţit cu acel periplu prin straturi groase de praf, ridicate din fiecare clanţă atinsă sau uşă larg deschisă la perete, numărând în gând pereţii atacaţi de igrasie, pânzele de păianjen abundente, caloriferele ruginite, coana i-a spus că din toate camerele vizitate doar cinci erau de închiriat.
el fiind primul venit îşi putea alege oricare din ele. după ce au mai făcut încă o vizionare a celor cinci disponibile, el a ales camera cu spaţiul cel mai mare.
camera nu avea decât un pat de fier cu arcuri tip ţambal ce scârţâiau la fiecare atingere cu vârful degetelor. acesta era plasat lângă o fereastră prin care lumina abia se strecura. lângă pat era o masă de lemn zgâriată şi mâzgălită cu pixul în multe locuri, păstra chiar şi urmele unor scrijelituri de cuţit, cineva încercase să-şi încrusteze numele dar abandonase pe parcurs acţ
iunea. nu erau scrise decât două litere "ş" şi "o". prin geamuri nu se vedeau decât picioarele trecătorilor de la genunchi în jos. pereţii încăperii erau cuceriţi de pânzele de păinjen şi aveau denivelări, de parcă ar fi fost zidite succesiv mai multe straturi de ciment fără a respecta nimic estetic. pereţii priviţi din dreptul uşii păreau nişte valuri în permanentă mişcare, dădeau impresia că în următoarea clipă se pot prăbuşi.
ai făcut cea mai inspirată alegere, i-a şoptit coana, aş fi ales aceeaşi cameră dacă eram în locul tău.
dar nu era.
i-a promis

 

***

tu ai învăţat să  mă guşti 

ai anticorpi

pentru o sufocare neaşteptată

pentru războiul care va pune capăt tuturor problemelor.