Daniel PIŞCU

K-lipite

 

- Ne apărăm de privire, de de-ochi...  Cu focul şi sângele. (Culoarea roşie!...).

- Am intrat în viaţă într-o duminică. Ce vedere, tată! Ce aer, mamă! Mult zgomot... (pentru nimic?)

- Case văruite şi vopsite în albastru! În număr de patru şi patru: Barbu Lăutaru şi Anton Pann, Porumbescu şi Enescu: Creangă şi Eminescu; Maiorescu şi Sadoveanu şi Ştefan Dalbu: Agapia şi Voroneţul.

- La început vorba a fost mai importantă decât fapta. S-a zis: „Fiat lux!” şi fapta s-a putut ivi. Dar când se năştea, acea vorbă nu era tot o faptă?

- Câinii sunt buni psihologi, buni judecători. Dau verdicte de departe.

- Nu-i aşa că atunci când muzica ascultată la un aparat, în tren, pe stradă etc. este bună, ai impresia că propietarul lui este şi cel care ţi-o cântă puţin, şi îl priveşti cu nostalgie şi chiar cu invidie? Propietarul lui parcă e şi propietarul ei!...

- Ce-o fi Sus? Care dintre stele mă aspiră?...

- De când Dalila i-a tăiat pletele lui Samson, bărbaţii umblă şi cu părul tuns scurt. Dar inteligenţa lor nu a scăzut cu nimic!

- Îmi place natura umană care zice: „iată grădina mea!” şi-ţi arată morcovii, pătrunjelul, mărarul, tomatele etc., cu o carte de Voltaire sub braţ!

- Nu pot să mă-mbrac cu minciuna, odată şi-odată voi umbla dezbrăcat pentru a face plajă sub adevăr – cu el sub braţ.

- Ce cruzime în plăcerea de a face arşice cu cărăbuşii de mai! În celelalte luni m-am maturizat, iar vieţuitoarele parc-au plecat!

- Am învăţat să mă nasc! Nu sunt buricul pământului!

- Ploaia, mamă bună, ne spală şi ne curăţă pieile... pământul nostru...

- Nu sunt superstiţios, dar dacă becul se aprinde, noi suntem lumină.

- Sărutul tău înşelător ca o zebră; urma este turma urmei.

- Dacă sunt oameni mai de excepţie decât mine, înseamnă că sunt un păcătos, mi-am zis într-o seară, după ce în cursul zilei văzusem atâtea feţe pe stradă, feţe de masă...

- N-am voie să zic eu că sunt păcătos, îmi zice Denisa. Dar la asemenea gânduri ca acelea dinainte, sunt într-adevăr un păcătos.

- La orice pas pot să mă-mpiedic. Talpa iadului trebuie bine pingelită odată...

- Oare dacă femeile cu şuviţe şi părul şatirat sunt servite de vânzătoare mai cu promptitudine înseamnă că ele, femeile „şatirate” şi parfumate sunt şi mai bogate?

- Banul conduce. Şi Banul Craiovei a condus. Şi,  „de n-o fi cu banat”, Banatul este fruntea. S-a văzut!

- Erau zece dalmaţieni. Dar numai unul era născut în Dalmaţia.

- De ce îmi datez momentele? Secundele? K-lipitele? Ca să repar timpul ce fuge?

- Bacovia – ca un castel englezesc bântuit de fantome care există.

- Setea de a citi – setea de a vorbi – de a conversa cu cineva = setea omului de a bea din sufletul său şi al semenilor.

- Gândul meu pătrunde prea adânc în tine.

- Balada cavalerului înainte de uciderea căprioarei (sau speranţa): Şiret, o aştepta, neştiind că are şi ea lacrimi.

- Balada cavalerului după uciderea căprioarei (sau regretul): În loc să-ntinerească, desfigurat, chircit de greutatea ei, îmbătrânise cu câţiva ani...

- Ţepii trandafirilor: fiascoul dimineţii.

- Penelopa – Ana meşterului Manole.

- Nu te sinucide, te-aş considera laş; dar sinucide-te ca să dovedeşti că nu eşti prost!