Vladimir Sorokin

 

Inimile celor patru

(fragment)

(Traducere din limba rusă de Mihail Vakulovski, roman apărut la Editura ART, Bucureşti, Coperta - Al. Pecican)

 

            Serioja s-a trezit înaintea tuturor. Afară strălucea soarele. Ceasul arăta 9, 22. Serioja a ieşit de sub plapumă, s-a întins, s-a ridicat în picioare. Era îmbrăcat în chiloţi roşii şi cu un tricou cu emblema trupei rock "Rolling Stones". El a ieşit în hol, s-a apropiat de uşa de la camera Olgăi şi a întredeschis-o încet. În cameră era întuneric din cauza perdelelor violete trase de tot. Olga dormea. Serioja a intrat încet, a închis uşa din urma lui, s-a apropiat de pat şi a început să tragă încet plapuma de pe Olea:

- Odată, înconjurând împrejurimile, părintele Onufrii a găsit-o pe Olga goală.

            Olga a oftat.

- Seriojenca...

- Olga, dăruieşte-mi-te, te voi auri, - Serioja i-a pipăit sânii.

            Ea a căscat, s-a întors pe spate, a deschis ochii:

- Cât e ceasul?

- Douăzeci şi cinci îl fut pe zece. - Mâna lui Serioja a alunecat spre regiunea inghinală.

            Olga l-a plesnit peste mână, s-a ridicat în fund:

- Deschide astea... perdelele...

            Serioja a tras de şiret, perdelele s-au deschis, soarele a inundat camera.

- Vai, ce minunăţie, - Olga şi-a mijit ochii, şi i-a frecat. - Ne vom duce la schiat... Victor s-a trezit?

- N-o să-ţi spun.

            Ea s-a întins spre halat, dar Serioja l-a înşfăcat şi s-a aşezat pe pervaz:

- Piu, piu, piu.

- Căcăciosule... oooiaaa! - ea s-a întins, pocnindu-i oasele.

- Olenica noastră are amândouă ţâţele golişoare.

            Olga s-a ridicat din pat. Serioja i-a aruncat halatul şi-a fugit spre uşă.

- Eu te întreb serios, - Olga s-a uitat la căpşorul care plutea în paharul cu apă, - s-a trezit Victor?

- Olica are pizda roşcată!

            Aruncându-şi halatul, Olga s-a aruncat la el. Serioja a ţâşnit pe uşă. Deschizând uşa vraişte, ea s-a pornit repede după el, l-a ajuns lângă toaletă, i-a întors cu multă măiestrie mâna la spate, i-a strâns gura cu palma şi l-a împins cu genunchiul gol în baie:

- Uite, acum vom căli băieţelul!

            Serioja a început să ragă. Olga l-a dezbrăcat, s-a băgat cu el în vană, i-a strâns capul între pulpele ei, l-a lovit zgomotos peste fundul lui slăbănog:

- Lui Serioja Anişcenko i se recomandă proceduri acvatice.

            Ea a îndreptat duşul spre fundul lui Serioja, a deschis robinetul cu apă rece. Stropii au lovit fundul lui Serioja făcând gălăgie. Serioja a început să scheaune. Olga a închis duşul.

- Mai vrei sau îţi ceri iertare?

- Iertare, iertare!

            Ea i-a eliberat capul şi, stând deasupra lui cu duşul în mână, şi-a desfăcut picioarele lungi:

- Sărută-mă.

            Stând în genunchi, Serioja i-a sărutat regiunea inghinală, peste care au crescut şuviţe de păr de culoare luminoasă.

- Încă.

            Serioja a sărutat-o.

- Sărută-mă mai tare.

            Serioja a sărutat-o, ţocăind tare.

- Oh, purceluşule! a zâmbit Olga, apucându-l de păr.

- Ce e cu ţipetele astea? - Rebrov, gol, a intrat în baie.

- Creştinarea pruncului, a zâmbit Olga. - Permiteţi-mi să mă interesez cum aţi dormit?

- Minunat... - Rebrov s-a apropiat de chiuvetă, s-a uitat în oglindă, şi-a trecut mâna peste obraji.

           Serioja a ieşit din cadă, şi-a luat hainele şi a ieşit din baie, tăcând supărat. Olga a deschis robinetul cu apă rece, a început să se ude cu duşul.

- M-da... că doar din ceva mic creşte ceva mare, a bălmăjit Rebrov, a luat maşina de bărbierit de pe raft şi a început să se bărbierească.

- Vai! Ah, ce bine-i! a tresărit sub duş Olga.

- Şi iată la ce m-am gândit. Noi nu-l vom suna pe Kovşov. Lasă să stea şi să aştepte un telefon de la noi. Iar în acest timp Naiman se va duce la cooperatori. Cu lingoul. Şi-l va pipăi pe Kovşov la uger.

- Cum? - Olga a închis duşul.

- Radiotelefonul e la cooperatori. Ţi-e clar? - Rebrov s-a uitat la ea.

- Genial! - Olga a dat din cap şi-a bătut din palmele ude. - Genial!

- Astfel vom ieşi învingători.

            Rebrov a turnat în palme parfum şi l-a întins repede pe obraji.

 

 

            Au luat micul dejun, ca de obicei, în oranjerie.

- Henrich Ivanovici, cum vă simţiţi? a întrebat Rebrov, amestecând cafeaua.

- Minunat, - Ştaube mânca cu mare apetit ouă prăjite cu şuncă, - somnul este cel mai bun leac. Avicena are dreptate.

- Nu doare?

- Absolut deloc. Olga Vladimirovna, porumbiţo, mai turnaţi-mi un pic de suc.

            Olga s-a ridicat şi-a început să toarne tuturor suc de portocale dintr-un ulcior de cristal. Când a ajuns la Serioja el şi-a acoperit paharul cu palma şi-a spus răutăcios:

- Eu nu vreau.

            Olga i-a tras într-o parte mâna lui stângă cu degetul mic îndoit. Serioja, opunând rezistenţă, s-a apucat cu degetul său mic de degetul mic al Olgăi.

- Împăcare, împăcare, împăcare, şi mai mult să nu sari la bătaie, - a spus Olga.

- Şi dacă vei sări la bătaie, eu te voi muşca tare, s-a zbuciumat Serioja.

            Olga l-a sărutat în creştetul capului şi i-a turnat suc. Rebrov şi-a terminat cafeaua, şi-a şters buzele cu un şerveţel:

- Prieteni. Cu permisiunea voastră, mă voi folosi de această clipă liberă şi voi aduce la cunoştinţa voastră o mică înştiinţare. Nu v-am spus aseară, dar, cred, aşa a ieşit mai bine. Brichetele de la Golubev n-au ajuns.

            Olga a amuţit cu paharul în mână. Ştaube a încetat să mai mestece:

- Cum... cum n-au ajuns?

            Rebrov a dar negativ din cap.

- Iar Maşa? - Olga a pus paharul jos.

            El din nou a dat din cap.

- Dar... Victor Valentinîci, eu nu înţeleg! - a ridicat vocea Ştaube. - Atunci cum ordonaţi să înţelegem înştiinţările dumneavoastră de duminică? Şi Maşa? Cum iese, că suntem duşi de nas? Eu nu înţeleg nimic, lămuriţi-ne cum trebuie!

            Rebrov a oftat:

- Dragă Henrich Ivanovici. Duminică eu am vorbit despre pedagogi. Ar trebui să ţineţi minte de asta.

- Da! Eu chiar ţin minte! - a şuierat Ştaube. - Ţin minte! Cum i-aţi permis, cum aţi lăsat-o pe această animală, acestei... căţele futute să promită! Să promită şi să avem încredere în ea! Cum mai râdea, cum a căzut de acord! Curva asta! Şi dumneavoastră, dumneavoastră i-aţi ţinut parte lui Mişanea! Dumneavoastră! Dumneavoastră! - el s-a ridicat repede şi neîndemânatic, împingând puternic paharul cu suc. - Şi eu, eu v-am zis! Eu v-am zis că îl urăsc pe Mişanea! Mă cac eu pe cei din Orlovsk. Eu mă cac şi mă piş pe antrenamentele dumneavoastră cu el! Mă piş pe banii aceştia puturoşi! Ei, vă daţi seama, ne-au pus nouă condiţii! Au trecut câteva negre! Binevoitori! Nu! - el a bătut cu un deget în masă. - Dumneavoastră nu veţi termina cu al treilea! Nu, nu! Şi nu-mi mai trebuie amănunte! Nu-mi trebuie aceste scamatorii cu mandibulă! Eu nu vi-s clovn, Victor Valentinîci! Eu nu sunt Naiman! Nu ăsta... nu-s animalul ăsta! Curva asta! U-u-u, terfele! - faţa lui Ştaube a pălit, în ochii lui au lucit lacrimile. - Eu, eu sunt bătrân! Bătrân! Şi eu, după părerea voastră, trebuie să pătimesc din cauza animalului ăstuia turbat şi futut?! Da?! Eu, un invalid, un om bolnav?! S-o primesc?! Să merg cu nătărăii ăştia?! Da?! Da?! Şi ciuntiturile?! Da? Şi plăcile? Eu?! Şi voi vă împăcaţi liniştit cu asta? Voi?! Voi?!

            Rebrov i-a ridicat capul plecat şi a rostit încet:

- Blocul intermediar e la mine.

            Ştaube a amuţit:

- Cum aşa?

            Încă de pe cincisprezece. Stă la Tamara Alexeevna.

            Ştaube şi-a mutat pe Olga privirea sa stupefiată. Ea a dat din cap.

- Ei... - Ştaube a strâns din umeri, - atunci...

            El a tăcut, uitându-se fix în masă, şi a bălmăjit:

- Atunci... iertaţi bătrânul.

- Ei, lăsaţi, - Rebrov s-a uitat la ceas, - aşadar, la ora douăsprezece fix - pornirea. Vă rog pe toţi să fiţi pregătiţi sută la sută pentru repartiţie. Şi mai profesionişti decât data trecută. Mâine va fi acţiunea Nr. 1. Să nu uitaţi de faptul acesta, vă rog. Şi de piezişă.

- Nu vom uita, - Ştaube a acoperit băltoaca de suc de pe masă cu un şerveţel, a mirosit aerul şi s-a aplecat peste Serioja, care stătea lângă el. - Fu! Dar tu chiar te-ai băşit!

            Serioja, uimit, a tras aer pe nas:

- Eu... nu...

- A dat drumu' la gazele fâsâite şi tace ca mutu'! A, Victor Valentinîci?

            Rebrov s-a ridicat:

- Vă aştept la douăsprezece.