Concertele sînt motorul şi motivaţia vieţii noastre”,

interviu cu Zoltan ANDRAS, vocalistul formaţiei SARMALELE RECI, realizat de Mihail VAKULOVSKI

 

- Salutare, Zoltan. Vă mai amintiţi cum aţi ales denumirea formaţiei – „Sarmalele Reci”? Şi cum aţi ajuns la acest stil „sarmalist”, pentru că la origine, să zic aşa, vă numeaţi "Mioritmics" şi cîntaţi jazz?

- Salutare! Ne amintim foarte bine. În primul rînd, Sarmalele Reci a apărut prima, abia apoi a venit episodul (trecător, din păcate) Mioritmics. Era o perioadă de infinite potenţialităţi, plină de creativitate. După teroarea comunistă, toţi rockerii voiau sa cînte englezeşte, dar nu învăţaseră prea bine limba, şi toate trupele voiau nume cu rezonanţă eroică. Florin Dumitrescu, pe care îl cunoscusem la prima televiziune privată şi anti-neocomunistă şi cu care ne-am împrietenit, mi-a propus să facem o trupă cu nume neaoş românesc, Zoli Paprikás şi Sarmalele Reci şi să cîntăm chestii gen „Ţara te vrea prost” şi „Mă face să vărs”... A rămas doar Sarmalele Reci (mai uşor de reţinut, mai consecvent cu orientarea) şi au rămas şi textele, la fel de indigeste... dar la fel de iubite de oamenii care trăiesc cu adevărat!

 

- Chiar de la primul album, "Ţara te vrea prost" (1995), aţi avut un succes extraordinar, aproape toate piesele devenind imediat hituri: „Ţara te vrea prost”, „La Preoteasa”, „N-ai nimic pe sub tricou”, „Nicu Ceauşescu Preşedinte”, „Violeta”, „Mamelor”, „Ea studiază tantra”, „Gaşca de la bloc”... La fel s-a întîmplat şi cu celelalte albume, dar în ultima vreme aţi cam ieşit din piesaj... E o perioadă „de trecere” sau poate că noi – publicul – avem o problemă de receptare?

- Nu cred că am ieşit din peisaj, noi cel puţin nu simţim deloc aşa, de vreme ce lună de lună batem ţara în lung şi-n lat, dînd concerte şi întîlnindu-ne cu fanii, cu publicul care ne iubeşte şi doreşte să ţină legătura cu noi personal. Publicul este şi el de mai multe feluri: sînt în primul rînd cei foarte bine informaţi, avizaţi, angajaţi, care intră pe youtube şi află ultimele noutăţi de pe siteul oficial www.sarmalelereci.ro şi apoi vin la concerte, iar alţii se mulţumesc doar cu ce află întîmplător, poate de la o emisiune de la TV sau de la un anunţ la radio, sau dintr-un ziar, sau şi mai pasiv, din ce le-a ajuns la urechi la a treia mînă...

 

- În comparaţie cu majoritatea trupelor româneşti, voi aveţi texte beton, care sînt literatură pură, textierul vostru, Florin Dumitrescu, fiind un poet foarte bun. Cum faceţi piesele, aveţi mai întîi textele sau le scrie Florin după ce aveţi deja muzica? Cum ascultaţi piesele formaţiilor bune cu texte proaste - vă distraţi, vă enervaţi sau vă ofticaţi că uite, dom’le, ăştia au succes şi cu „Schimb două sticle goale cu una plină cine se combină”, „cu ea - fără ea”, „nu mai am ţigări, nu mai am ţigări, nu am ce fuma” etc.?

- De cele mai multe ori, Florin a reuşit să fie genial pentru că a primit muzică pe măsură, ceea ce spune şi el ori de cîte ori are ocazia. Sa ne gîndim totuşi că doar pe versuri nu se poate nici dansa, nici da din cap, nici transpira ca în transă...

Am sperat o vreme că celelalte trupe vor începe să scrie versuri mai relevante. Unii au făcut-o, alţii nu. Nu ne priveşte pe noi de ce nu au alţii texte bune, noi ne preocupăm mai degrabă de ce putem face noi frumos şi bun.

 

- Ce muzică ascultaţi în timpul liber? Ce trupe româneşti vă plac? Cu cine aţi face un featuring?

- Muse, Richard Bona, James Blunt, Black Sabbath şi multe alte diverse. Printre trupele româneşti avem prieteni în Zob, Viţa de Vie, Proconsul... Am renunţat la ideea de featuring deocamdată, mi se pare erodată, uzată... o fiţă!

 

- Cum vă simţiţi la concerte? Vi s-au întîmplat momente de neuitat la concerte? Se deosebeşte publicul din diferite părţi ale ţării?

- Concertele sînt de fapt motorul şi motivaţia vieţii noastre. Publicul poate să plece acasă remontat şi energizat pentru că şi noi, simultan, ne reenergizăm şi întinerim cu fiecare concert. Momentele de neuitat la concerte sînt de toate felurile, de la extatice, la foarte penibile, aşa cum e şi firesc în viaţă, de la scene în care publicul cîntă singur cîte o piesă favorită şi pînă la cazuri asemănătoare cu secvenţe de desene animate – cînd, de exemplu, furtuna iscată din senin a început să smulgă şi să ia pe sus tot felul de obiecte, inclusiv de pe scenă, dar publicul continua să ne aclame şi să ceară să continuăm concertul... Publicul din diversele părţi ale ţării se aseamănă foarte tare, din experienţele noastre de pînă acum... poate pentru că stîrnim noi reacţii asemănătoare la toţi cei care ne plac.

 

- Aţi mai fost la Braşov cu concerte, cum v-a părut oraşul, dar publicul?

- Ultimul concert a fost concludent: şi braşovenii ne sînt la fel de fideli.

 

- Nu vă prea actualizaţi site-ul... Cum vezi fenomenul descărcării muzicii de pe net? E bine pentru popularitatea trupelor sau e rău, pentru că astfel se vînd mai puţine albume? E mai mult „de rău” sau mai mult „de bine”?

- Nu înţeleg ce vrei să spui prin „nu vă prea actualizaţi site-ul”. De cîte ori avem o noutate, ea se găseşte postată în decurs de una-două zile. Ştii pe cineva mai rapid?

Muzica se găseşte pe net pentru că există tehnologia care permite acest lucru. Este un lucru foarte bun pentru popularitatea trupelor: astfel ajungi acasă la oamenii care te descarcă de pe net şi iei parte activă la viaţa lor. Nu cei care descarcă de pe net nu ne cumpără albumele, ci cei care nu vor descărca niciodată muzică, dar nici nu vor asculta în mod activ ceva, ci doar ce li se dă la posturile de radio impersonale.

 

- Ce mai faceţi în afară de muzică? Ce hobby-uri aveţi? Urmăriţi ce se întîmplă şi în literatură, să zicem?

- Ne place foarte mult să citim, însă aici deja e o discuţie pe care ar trebui să o porţi şi cu ceilalţi colegi ai mei, căci aici interesele noastre se bifurcă serios. Şi hobby-urile diferă, unora le place să meargă pe bicicletă, alţii sînt pasionaţi de cîini, pisici şi broaşte ţestoase, alţii sînt cinefili etc.

 

(27 aprilie 2009)