Să atragi publicul prin muzică e foarte diferit de a-l atrage prin carte”,

interviu cu Mihnea BLIDARIU (Luna Amară),

realizat de Mihail VAKULOVSKI

 

- Mihnea, aţi lansat cu LUNA AMARĂ un nou album, care de data asta are nume englezesc ("Don't let your dreams fall asleep"), în comparaţie cu primele două albume ale voastre – „Asfalt” şi „Loc lipsă”. Cu ce alte deosebiri vine Luna Amară în noul album?

 

- Prima şi cea mai importantă deosebire este stilul: „Don’t let your dreams fall asleep” este un album de alternative rock semi-acustic, mai apropiat ca gen de trupe ca Radiohead, Deus sau Pearl Jam. O altă deosebire e aceea că, faţă de primele două, acesta conţine mai multe piese în engleză decât în română. Şi, ca o rectificare, încă nu am lansat albumul oficial, e doar gata partea muzicală, acum lucrăm la grafică...

 

- Cine face grafica albumului, ştiu că sînteţi pretenţioşi la astfel de detalii, albumele voastre fiind făcute grafic de artişti adevăraţi? Cum pregătiţi - grafic – un album? Veniţi voi cu ideile şi artistul plastic le ascultă, ascultă şi albumul (de mai multe ori), abia apoi începe munca sau are şi el libertate totală?

 

- Pentru partea grafică a acestui album lucrăm cu un artist bistriţean rezident la Cluj, Florin Chereji. El este responsabil pentru conceptul de afiş al mai multor concerte şi festivaluri de rock. De altfel, îi găsiţi lucrările pe www.lomographik.ro. Este esenţial ca artistul plastic să asculte albumul şi să încerce să intre în atmosfera lui; ideile vin şi dintr-o parte şi din alta, însă, oricum ar fi, Florin (sau Floppy, cum îl ştie lumea) e singurul care le poate pune în practică...

 

- Cum vreţi să promovaţi noul album? Veţi face un videoclip, turneu prin ţară?...

 

- Va exista cu siguranţă un turneu, noi îl plănuim destul de mare, 16 oraşe. Sper să şi iasă aşa cum vrem noi. Ne-am gândit şi la videoclip, vom vedea, s-ar putea să fie un clip de artă căruia să-i dăm drumul pe internet, pur şi simplu.

 

- Mihnea, tu ai publicat două volume de versuri, primul – în două ediţii. Unde te simţi mai liber – în literatură sau în muzică? Cînd te simţi mai bine – cînd scrii sau cînd cînţi?

 

- Sincer, mă simt liber în ambele. În general, condiţionările vin atunci când te uiţi prea atent la părerea celorlalţi; însă eu, în ultima vreme, am ajuns să doresc mai mult „să mă comunic” decât „să comunic”. Poate nu e corect aşa, dar asta simt acum. Despre partea cu simţitul bine, nu ştiu... cred că atât scrisul cât şi cântatul sunt activităţi ce se ridică deasupra acestui... tip de sentiment.

 

- Ce înseamnă „de-asupra” sentimentului de libertate şi de mulţumire în artă? Ce e „de-asupra” pentru un artist?

 

- Nu am spus „deasupra sentimentului de libertate şi mulţumire”, am spus „deasupra lui a te simţi bine”. Mă simt bine când beau un ceai, când stau pe bancă în parc, când înot în mare. Însă atunci când scriu sau cânt sunt deasupra acestui „bine”, sunt într-un vârtej, într-o ciocnire, sunt foarte jos sau foarte sus. Este, dacă vrei, diferenţa dintre „să trăiţi bine!” şi „să trăiţi frumos!”...

 

- Ai rubrici permanente la cîteva reviste. Cu ocazia unei astfel de rubrici, unde se poate comenta la subsol, ai încasat multe lovituri-înjurături absolut absurde şi asta de la clujenii tăi, de care probabil că înainte de începerea rubricii te simţeai cel mai apropiat. Ţi-ai schimbat părerea şi atitudinea faţă de Cluj de atunci? Unde te simţi mai „acasă”?

 

- Ha-ha, da, ştiu despre ce vorbeşti... Nu le-aş spune „clujenii mei”, clujenii mei sunt puţini, vreo 6 la număr. Sincer, mă aşteptam la reacţiile acelea, Clujul s-a schimbat mult şi nu mai e un oraş al „elitelor”, ca în 1998, când am venit eu. Acum e doar un oraş mare care va deveni şi mai mare, şi mai poluat, şi mai murdar. Dacă va deveni mai cultural şi mai civilizat, asta nu ştiu. Însă atitudinea mea faţă de România e destul de cinică acum, aşadar mă îndoiesc tare de tot. Şi, ca să îţi răspund punctual: mă simt acasă într-un apartament de 3 camere dintr-un cartier clujean.

 

- Cînd aţi făcut piesa „Oraş”, aia cu oraşul „pierdut în fum, nefericit oricum, mai bine-ai fi scrum”, ce oraş aveaţi în subconştient (măcar)?

 

- Cred că majoritatea oraşelor româneşti. Bineînţeles că m-am gândit şi la Bacău, dar şi la Bucureşti sau la anumite părţi din Cluj... Piesa se referă, în primul rând, la lipsa de identitate a zonelor urbane mici şi mijlocii. Toate se pierd în fumul fabricilor de care depind locurile de muncă ale cetăţenilor, când toată lumea e nefericită şi vrea să plece... aşa că... ce sens mai are să existe?

 

- Tu, care umbli mult prin ţară cu Luna Amară, ştii mai bine decît scriitorii cum se poate atrage publicul. Ce crezi c-ar trebui să facă scriitorii ca să devină puţin mai populari? Ar trebui ca pentru asta să facă şi altceva decît să scrie? Ar trebui să-l intereseze pe scriitor popularitatea lui ca persoană?

 

- Nu ştiu. Realmente, nu ştiu. Publicul românesc, cel puţin în materie de literatură, e foarte eterogen şi foarte... sucit. Nu cred că poţi fi popular în totalitate, ca scriitor, aici. Poţi fi adorat de anumite categorii, aşa cum Cărtărescu a ajuns preferatul publicului feminin după ce a publicat „De ce iubim femeile”, sau aşa cum „noua aristocraţie” a picat în extaz la apariţia lui Coehlo. În rest, se ştie – intelectualii care au încercat să intre în politică au fost huliţi, cei care au vrut să facă afaceri au cam eşuat. Să atragi publicul prin muzică e foarte diferit de a-l atrage prin carte. Cred că un intelectual, un scriitor român, pentru a avea o imagine „populară”, ar trebui să fie, realmente, un cameleon: şi băiat de comitet, şi cu niscaiva opinii politice (nu prea tranşante şi mai rar exprimate), şi prezent noaptea prin cluburi, şi puţin singuratic, un strop de mister, ceva aventuri... Ori, dacă ăsta e preţul, mai bine o laşi baltă. Eu, unul, nu mi-am propus popularitate cu scrierea acestor cărţi; le-am scris pentru că aşa mi-a venit şi – să fim sinceri – le-am vândut în totalitate pentru că eram „Mihnea de la Luna Amară”.

 

- Cum citeşti cronicile la albumele voastre, la cărţile tale? Critica te interesează la fel de mult ca arta propriu zisă – literatura, muzica?...

 

- Au existat cronici extrem de pertinente, atât ale albumelor noastre cât şi ale cărţilor mele. De exemplu, Mircea Florian, de la „Dilema Veche”, este un domn a cărui opinie am apreciat-o foarte mult, vizavi de muzica Luna Amară. Citesc cu interes orice cronică efectuată cu obiectivitate şi cu argumentaţie suficientă. Mă enervează, în egală măsură, cronicarii care doresc, cu orice preţ, să maculeze un text, un album sau un autor, în virtutea unor motivaţii extra-muzicale sau extra-literare, ca şi cei care te fac să te simţi prost prin laude nemeritate şi elogii exagerate.

 

- Cîntăreţii se tot plîng de downloadarea de pe internet, neglijînd faptul că internetul i-a făcut de fapt cunoscuţi şi i-a dus pe meleaguri nebănuite. Şi pe voi vă afectează fenomenul? Internetul face cîntăreţilor mai mult rău decît bine?

 

- Oare cum ar fi dacă totul ar fi gratis? Sau, şi mai bine, oare cum ar fi dacă produsul pe care tu, ca angajat, îl realizezi sau îl vinzi, s-ar găsi, la liber, pe internet? Nu cred că ar fi prea mulţi oameni mulţumiţi de situaţie. Să furi muzica unui artist e ca şi cum ai fura cursurile unui profesor, camionul unui şofer, ca şi cum te-ai duce la un cultivator de porumb şi i-ar fura toate seminţele din depozit. Există modalităţi, pe internet, prin care poţi asculta muzică fără a o fura. Printre ele: Myspace şi Youtube.

 

- Care e ultimul CD cumpărat? Downloadat? Carte cumpărată? Citită?

 

- Mi-am luat Deus, „Vantage Point”. Tocmai am terminat de citit Pascal Bruckner, „Iubito, eu mă micşorez!”, o carte extrem de amuzantă.

 

- Ce-ţi place să faci în aşa numitul timp liber? Care-s hobby-urile tale? Ai vicii? Viciile te ajută în artă sau din contra?

 

- Mai nou, mă uit foarte mult la filme. Am găsit un centru de închirieri aproape de casă şi am devenit cam... dependent. În rest, dorm destul de mult, citesc, mă ocup de THE OTHERS, cânt şi cu ei, organizez evenimente la Cluj... cam atât. Am un viciu, fumatul. Îmi place să fumez, mai ales seara.

 

- Ce muzică asculţi de plăcere, acasă, în maşină, în singurătate?

 

- Deus, Ulver, Sigur Ros, Nine Inch Nails, The Knife, Opeth, Portishead, Editors, Travka, Laibach, Porcupine Tree, The Pixels, The Others, Persona. Şi multe altele...

 

- Mihnea, scriitorii au momente cînd nu mai vor să audă de literatură, cînd vor viaţă şi atît, starea asta există şi la cîntăreţi? Ţi se întîmplă să vrei linişte, să cînte muzica şi asta să te enerveze sau ai nevoie mereu de o  muzică, fie şi în fundal?

 

- Oho, şi încă des!... În primul rând, mă enervează atunci când intrăm undeva şi DJ-ul sau barmanul pune Luna Amară. Alteori, se întâmplă să obosim unii de alţii – ne ştim de 9 ani deja şi, ca în orice relaţie, vin momente când ai nevoie de spaţiu. Uneori, după concerte, mai ales după concertele intense, cu public fain şi sunet bun, simt nevoia să stau într-o cameră unde e linişte, să trag o ţigară în pace şi să nu zică nimeni nimic.