„Realitatea este un izvor imens de virtualitate, fantezie şi minunăţie!”,

interviu cu Vlad Moldovan,

realizat de Mihai Vieru

- Dragă Vlad Moldovan, tu faci un doctorat la Viena...
- Am fost trei luni, din trei ani, în fiecare vară, la Viena şi pentru mine a fost oraşul experienţei şi revelaţiei. Mi-a plăcut foarte mult şi ca atmosferă. Ştiu că e un oraş rece. Este un oraş pentru o anumită structură umană. Am fost şi în cafeneaua în care se întâlnea Freud cu Wittgenstein, dar oricum emulaţia culturală a începutului de secol XX era alta faţă de ce se întâmplă acum. Până la urmă, plăcutul Vienei ţine de om şi de structura lui.
- Tu eşti din cea mai proaspătă generaţie de poeţi şi îmi place să cred că suntem mai mulţi decât patru, lucru care infirmă temerea lui Cistelecan. Cum de s-a făcut că o structură educaţională filosofică ca a ta se mulează atât de bine şi cu reuşită pe poezie?
- De multe ori, ca să înţelegi anumite lucruri, trebuie să faci un fel de reconstrucţie narativă a propriei vieţi şi să-ţi dai seama de anumite momente care te-au format şi de anumite elemente care te-au format; procedând aşa, mi-am dat seama că am crescut şi am trăit într-o familie în care se citea multă literatură şi se făcea literatură. Am respirat poezia şi am intrat în contact cu ea la nivelul cel mai direct. Nu numai că tatăl meu este poet, ci că prietenii lui sunt poeţi...
- Dar nu e lege. Poetului Adrian Popescu i s-a întâmplat să îi zică băiatul lui: „Tati, cu prostii din astea te ocupi?”...
- E adevărat că la mine nu s-a întâmplat chestia asta. Am fost un norocos. E bine să exişti într-o astfel de familie. Plus educaţia mulată pe structura ta sensibilă, care la mine s-a vădit a fi poezia. Literatura a fost întotdeauna aproape de mine. Din liceu, din gimnaziu. Eu scriu din clasa a doua. Când m-am decis să dau la filosofie, aveam nevoie de o rupere de orizontul ăsta. Aveam nevoie de anumite elemente de certitudine, pe care speram să le găsesc în filosofie. Independent de profesiunea asta, de devenirea asta a poetului mi-am dezvoltat şi un alt element care ţine de filosoful din mine. De modul de a gândi.
- Şi cum le partiţionezi fără să se întrepătrundă, fără să se altercheze? Că la Blaga există altercaţie, la Eminescu la fel.
- Şi la mine cred că există această altercare, dar nu este atât de vizibilă şi locul de contact între cele două... hai să fac o analogie. Dorinţa mea de a sta aproape de gândire şi dorinţa mea de a trăi sensibilitatea poetică sunt ca două pile galvanice care stau şi au o anumită încărcătură. În momentul în care se apropie una de alta apare şi o descărcare electrică. În acel moment poezia mea se creează şi tot ceea ce se întâmplă este practic o interacţiune între cele două, fără ca ele să se atingă. Lucrul care mi se pare interesant şi e adevărat este că situaţia pare schizoidă. Pe de o parte, există o anumită conştiinţă pe care ţi-o dezvolţi citind texte şi obişnuindu-te cu tradiţia de gândire filosofică, şi pe de altă parte, există o sensibilitate concretă, plină, totală pe care ţi-o dă poezia. Ei bine, acestea două coexistă şi, din când în când, reacţionează şi interacţionează. Dar, este bine ca fiecare să funcţioneze diferit, să se dezvolte fiecare înspre ce are mai bun. Asta este situaţia mea.
- Lucrul care mă uimeşte pe mine e că Rareş, fratele tău, care are formaţie filologică, scrie o poezie foarte raţională, iar tu, cu o formaţie filosofică, scrii o poezie „poetică”, să zic aşa...
- Da, personajul poetic, fiinţa poetică pe care o am în mine îşi are propria modalitate de a se exprima.
- Doctor Jeckyl and Mr Hide?
- Există un fel de dualitate, sigur că da, în modul de a fi şi nu este uşor.
- Cum te împaci cu acest dualism?
- Chestia este că eu nu cer să se producă o scurgere coerentă între cele două. Eu cred că fiecare trebuie să se dezvolte în ceea ce are mai bun. Şi oricum, omul este spart în mai multe direcţii. Orice om este spart/împărţit astfel. Eu nu sunt pentru o coerentizare a acelor lucruri, ci pentru o menţinere şi o accentuare, o intensificare a fiecărei experienţe. Coerenţa o ai în viaţa de zi cu zi. E o unitate care ţi se dă odată cu viaţa. Pe mine nu mă împinge să unesc produsele. Pe de altă parte, influenţele sunt de o parte şi de alta. Ele vin din ambele părţi.
- Ai luat formule filosofice şi le-ai aplicat pe poezie?
- Există un background şi o lucrătură invizibilă oarecum în momentul în care scrii.
- Îţi tragi din fondul tău cultural surse pentru poezia ta?
- Este o alimentare invizibilă şi inconştientă pe care o faci şi de multe ori mi se spune cu privire la poezia mea că este un fel de ritm tăiat. Există o dezvoltare poetică şi după aceea un ritm tăiat.
- Ai acolo mereu al cincilea vers. Mi se pare că l-ai readus pe Coşbuc în faţă cu sistemul acesta. Şi el a fost primul care a practicat o structură silogistică a strofei.
- Mie îmi place foarte mult Coşbuc. A fost mereu un model pentru mine. Ştiu că sună foarte ciudat, dar e adevărat. E vorba de o stilistică şi o eleganţă pe care o are poezia mea. Ritmul este de fapt desfăşurarea versurilor, care îşi are propriile accente şi propriile ruperi. Şi mie chestia asta îmi vine prima dată muzical. Abia după aceea este umplută cu imagini. Este ceva natural, nu este o treabă construită.
- Îţi iese mereu scrisul din prima?
- Nu. De multe ori tot pun elemente în laboratorul meu şi nu-mi iese mai nimic şi ne dăm seama toţi. Fiecare dintre noi propune un anumit tip de stilistică care este dificilă.
- Care este primul lucru pe care trebuie să îl facă poetul?
- Trebuie să-şi impună o ritmică proprie şi să-şi asume un risc. Acela de a nu fi înţeles sau de a nu rezona lumea cu tine. Dar sunt şi momente fericite, în care celălalt are nevoie de tipul de cadenţare pe care îl propui.
- Ideea este să găsească şi cartea...
- Asta e chestia. Ţine de firele infinitezimale, greu de spus şi greu de exprimat, nici nu ştiu dacă îşi are loc într-un interviu.
- Ce te ţine aproape de poezie?
- O plăcere imensă! Trăiesc o bucurie şi o fericire în momentul în care scriu şi văd că şi iese. Este ca şi cum ai asculta muzică. Este o experienţă în urma textului. Este o amprentă, o chestie velină de mişcare. Textul e şi el o urmare şi o urmă a sensibilităţii mele. Sper să fie şi una reuşită.
- Leonard Cohen spunea despre poezie că sunt amprente ale poetului. Dar lui nu i-a prea reuşit!
- Sigur că cititorul primeşte nişte chei ale sensibilităţii, nişte indicii mici. Nu ar putea primi experienţa totală, întrucât este destul de extremă.
- Şi atunci prinzi umbre platoniciene!
- Suntem toţi nişte platonicieni. Şi poeţii sunt nişte platonicieni, părerea mea.
- Dar Platon i-a dat afară din cetate pe poeţi...
- Pentru că era unul dintre cei mai mari poeţi. Nu vroia să îi accepte pe alţii. Vroia să fie el singurul poet, ca şi filosof. Filosofii au de multe ori nişte elemente de poetică incredibilă. Poetica este o chestiune de producţie de lume, de producţie de gândire, de producţie de virtualitate şi în sensul ăsta mulţi filosofi o au. Nu numai Platon. E o chestie autoritară pe care o fac filosofii de multe ori.
Hai să îţi spun cum văd eu lucrurile. Poezia şi filosofia nu se exclud reciproc. Le văd ca un continuu. Până la urmă, la rădăcina persoanei fiecăruia, esenţele şi scăpărările sunt aceleaşi. Ori, dacă din scăpărările astea iese un eseu filosofic foarte bun sau o demonstraţie sau o poezie foarte bună asta ţine de materialul de care tu te simţi mai familiar. Şi, dacă te apropii de punctul unde se exprimă sufletul tău atunci există o comuniune. Şi între poezie şi filosofie.
- Ai vreo gâlceavă cu lumea?
- Absolut niciuna. Mie mi se pare că lumea este o chestie miraculoasă, imensă, în fiecare zi am parte de imensitatea asta, mă bucur de ea şi îi mulţumesc lui Dumnezeu în fiecare zi. Mi se pare incredibil că sunt aici în fiecare zi. În schimb, am o gâlceavă cu mine, în sensul în care trebuie să mă învăţ şi să accept să mă bucur mai mult pentru că nu am „canalul” aşa de mare încât să sesizez tot. Să primesc cât aş vrea. Mi se pare că realitatea este un izvor imens de virtualitate, fantezie şi minunăţie şi ţine de noi să ne pretăm să învăţăm. Asta e poezia. Înveţi să prinzi asta. Chiar şi când vine în vâltoare.