Interviu fierbinte cu dl Lucian Dan Teodorovici

despre “Celelalte poveşti de dragoste”

 Lui Teo tocmai i-a apărut cartea Celelalte poveşti de dragoste. I-am solicitat un interviu la cald, pe mess, cînd nici n-apucase să se sature de uitat la copertă şi de mirosit cerneala proaspătă. Iată:

flazarescu: Pe criza asta ţie-ţi arde de amor? Cui crezi că-i mai arde?
L. Teodorovici: Păi, dacă nici de-amor nu mai avem grijă-n criză, atunci ce naiba ne mai rămîne. La vreme de criză cel mai bine, îţi spun eu, e să-ţi iei soţia/iubita/amanta de mînă, să te bagi sub plapumă cu ea şi să… citeşti Celelalte poveşti de dragoste.

flazarescu: Păi, ori citeşti ori faci dragoste?
L. Teodorovici: N-ai înţeles? Mă dădeam puţin rotund. Voiam să induc ideea că volumul ăsta al meu e atît de bun încît nici măcar nu-ţi mai arde de dragostea propriu-zisă, te-ncălzeşti cu el. Dar acum, scărpinîndu-mă eu în creştet, mi-am dat seama că induc altă idee, te rog să mă scuzi, vorba unui comentator de pe blogul tău. Induc ideea că volumul meu i-ar cam lăsa pe bărbaţi… cum să zic? Cred că neputincioşi e un cuvînt în regulă dpdv politic. Or, nu vreau totuşi să sperii lumea, aşa că-mi retrag răspunsul anterior.

flazarescu: Măcar ai şi tu nişte scene fierbinţi acolo pentru băieţi şi fete sau mai mult pentru vîrsta a treia?
L. Teodorovici: Arde. E plină de scene fierbinţi cartea, doar ai citit-o. Ce, te faci că nu ştii?

flazarescu: Nu vroiam să te dau eu de gol. Zi tu. Fă-te că n-am citit.
L. Teodorovici: Bine. Deci pot să-ţi spun orice, că nu mă contrazici. OK. Uite cum stă treaba: nu trece o pagină fără vreo scenă fierbinte. Şi mai e şi plină de dezvăluiri. Nu mai laşi din mînă cartea dacă te-apuci de ea. Şi e şi cu bătaie, cu carate. Mister, droguri, rock’n’roll. A, da, şi cu piţipoance…

flazarescu: să înţeleg că sînt şi ceva dezvăluiri despre crima din Braşov?
L. Teodorovici: Şi, şi… Îmi dai voie să fac un anunţ? Uite-l: numai citind Celelalte poveşti de dragoste veţi putea afla adevărul despre furtul armelor din apropierea Bucureştiului, veţi descoperi ultimele noutăţi despre Tolea Ciumag şi veţi afla, în sfîrşit, locul în care se ascunde Elodia! Asta e prezentarea cărţii. Sună bine?

flazarescu: Merge. Deşi ar mai fi dileme. Concesionarea petrolului din Marea Neagră mă interesează, de exemplu. Dar să trecem… De ce bulversezi lumea? Zici c-ai publicat romanul Celelalte poveşti de dragoste. E roman sau sînt poveşti?
L. Teodorovici: Da’ tu ce crezi?

flazarescu: Tu n-ai înţeles că eu mă prefac că n-am citit cartea? Eu sînt Nea Reporteru.
L. Teodorovici: Ah, da. Bun. Păi, sînt poveşti. Dar eu am încercat să le pun într-o ordine, cumva… Habar n-am, la drept vorbind, ce a ieşit. Cred că o carte de povestiri. Unii cititori (că am avut şi oameni curioşi cărora le-am dat la citit cartea cu mult înaintea apariţiei - bine, am convenit că nu eşti şi tu printre ăia) au zis cam aşa: Bre, e roman. Alţii au zis cam aşa: Bre, nu e roman. Eu am reţinut doar că m-au luat cu „bre”, dar am trecut peste asta. Aşa că acum eu sînt cel mai bulversat. Nu ştiu. O să fac un sondaj pe site-ul meu să văd ce zic oamenii…

flazarescu: Apropo de Nea Reporteru. Cum te simţi la această nu ştiu cîta carte? Da’ concret.
L. Teodorovici: Bună întrebare. Chiar, a cîta e? Că la un moment dat aveam vreo patru, pe urmă am zis că renunţ la una, pe urmă au mai fost publicate două pe internet, pe urmă a mai apărut una în Franţa, împreună cu tine şi cu Dan Lungu, da’ în aia sînt proze din alte cărţi. Şi pe net sînt de fapt proze care au apărut pe urmă în volum pe hîrtie. Şi de parcă astea n-ar fi de-ajuns a mai apărut şi o carte de teatru, împreună tot cu Dan Lungu şi cu Cătălin Mihuleac, dar aia s-a numit Antologia DramatIS, aşa că n-o pot considera carte de autor. Pe bune, sînt buimăcit. Mult mai scriu, nu ştiu ce am. Oricum, numărînd eu frumos, parcă-mi ies pînă la urmă numa’ vreo trei cărţi în afară de asta. Cum mă simt? Păi, în clipa asta mă cam dor şalele, cred că din cauza vremii.

flazarescu: Te apasă cartea? Ţi-e frică de reacţii nasoale? Ce-o să zică publicul? Dar critica? Vreau să aud nişte scenarii înspăimîntătoare.
L. Teodorovici: Sînt tare apăsat, nu ţi-am zis că mă dor şalele!? Criticii… Mmm, da, mare problemă. Uite un scenariu înspăimîntător: nu vor zice nici pîs. Uite alt scenariu înspăimîntător: vor zice că am scris o amărîtă de carte de povestiri, cînd se aşteptau de la mine la un roman serios. Uite al treilea scenariu înspăimîntător: vor zice că-i o carte ratată, întrucît nu se leagă între ele povestirile, iar eu dau senzaţia pe parcurs că le vreau legate. Şi mai sînt cîteva scenarii la fel de înspăimîntătoare. Dar lasă tu critica: cel mai tare mă înspăimîntă că-mi vor citi socrii mei cartea şi vor lua de bune cele scrise acolo. Deşi am nişte socri deştepţi…

flazarescu: Şi nişte scenarii cu very happy-end…
L. Teodorovici: Unde-s alea? La ce te referi? M-ai băgat în ceaţă!

flazarescu: Adică ce ţi se poate întîmpla cel mai bine cu cartea asta?
L. Teodorovici: Aaaa, credeam că vii în continuarea celor zise de mine… Mda. Păi, eu mă simt bine cînd pun răul înainte. Cam aşa funcţionez eu. Îmi zic că o să fie o catastrofă, iar apoi mă bucur ca de-un succes cînd observ că nu-i o catastrofă chiar aşa mare. Serios vorbind, lucrurile nu stau chiar aşa. M-aş bucura, cred, de nişte cronici în care să se observe nişte chestii pe care mi le doresc eu observate. M-aş bucura de receptarea corectă a mesajului. Aaaa, şi-ncă ceva foarte important: m-aş bucura să se vîndă cartea asta în vreo trei mii de amărîte de exemplare! Poate aşa trec şi eu criza cu bine.

flazarescu: M-ai lăsat fără replică… 3000?! Dar cine eşti tu, Mihaela Rădulescu?
L. Teodorovici: Vezi? Ştiam eu că-i un vis nerealist. Dar omul ţinteşte la Everest, mă, c-aşa-i el. Bine, nu chiar la Everest, că ăla-i clar Mihaela Rădulescu, dar măcar la un Vîrfu Omu să ţintească omu’, nu? Chiar, ce altitudine are Vîrfu Omu, că tu te pricepi la dintr-astea?
flazarescu: Nu-l cunosc pe Omu la care te referi. Am auzit că-i uşor de urcat.
L. Teodorovici: Am gugălit la repezeală, cît puneai tu întrebarea, şi am văzut c-ar avea vreo 2508. Clar, e mai înalt decît Vîrfu Copou, pe care locuiesc, deci nu-l pot urca. Treci la următoarea întrebare.

flazarescu: Dai şi tu o bere că ţi-a ieşit cartea?
L. Teodorovici: Nu. Următoarea?

flazarescu: Mai ai ceva de spus în apărarea ta?
L. Teodorovici: Da. Că sînt un om bun. Uite, de exemplu, acum am fost aşa de bun, încît te-am rezolvat cu o postare pe blog. Sufletu’ contează, nu? În altă ordine de idei, aş zice că dialogul de mai sus a fost un pamflet, da’ pe urmă nu mai crede nimeni că-n cartea mea e scris adevărul despre Elodia, aşa că rămîn numai cu 200 de exemplare vîndute. Prin urmare, nu mai zic nimic în apărarea mea. Asta e, vorba lui Cezar, zarurile s-au cam aruncat, mama lor de zaruri. Te rog deci, dragă Florin, să le transmiţi cititorilor tăi, în special domnilor Gică şi Alt Gică, că (n-am putut evita cacofonia) cartea mea (nici pe asta) merită citită. Şi mai ales cumpărată. În rest, numai gînduri de pace şi prosperitate.

flazarescu: Ok, aşteptăm verdictul. SRI, ai avut legătura… Închei cu ultima formulă de salut pe care am auzit-o într-un banc legat de interceptarea mesajelor şi convorbirilor noastre: “La revedere ţie şi ascultătorilor noştri”.