Munca de actor are foarte mult gri”,

interviu cu Mickey Rourke

 

Aflat la Moscova, înainte de premiera filmului The Wrestler, Mickey Rourke a acordat un interviu criticului de film Andrei Plahov, selecţionerul Festivalului de film de la Moscova.


-  În zorii carierei d-stră aţi jucat într-un film de Francis Coppola, Rumble Fish. Recent aţi făcut unul din cele mai bune roluri, în The Restler, filmul regizorului Darren Aronofsky. Aţi putea compara aceşti doi regizori?
- Darren imediat mi-a amintit de Francis - atât ca artist cât şi ca om: inteligent, curajos, oricând gata să rişte. Sunt absolut sigur că dacă nu ar fi fost Darren, nu aş fi avut acelaşi rezultat în acest film, cu un alt regizor. Am avut noroc că The Restler a fost turnat de Aronofsky.

- Cum credeţi, Aronofsky va repeta destinul lui Coppola, adică să fie regizorul unor filme mari?
- Va reuşi, atunci când va fi gata pentru asta. Ţinta lui nu este să aibă un succes comercial, ci să obţină respectul în breaslă.

- Aţi mai lucrat şi cu alţi regizori celebri, de pildă cu Barbet Scroeder. Erau printre ei din aceia care ar corespunde idealului d-stră despre această profesiune?
- Nu îl plac pe Barbet Scroeder: e peste măsură de îngâmfat, deşi pozează în democrat. Probabil că tot la persoana lui Aronofsky m-aş opri dacă aş alege idealul meu de regizor. Deşi am lucrat şi cu Tony Scott, cu Rodriguez şi cu alţi flăcăi interesanţi, am nişte planuri cu Guy Ritchie. Şi cu un gruzin, regizorul filmului 13.

- Gela Babluani?
- Tocmai am terminat lucrul asupra remake-ului american al acestui film, alături de mine joacă Ben Gazzara. Gela este un excelent regizor, am făcut cunoştinţă cu tatăl sau, şi el regizor. Pregătesc o călătorie în Gruzia, la invitaţia acestora.

- Ce este comun şi ce diferă în sport şi în film?
- Comune sunt: disciplina, concentrarea, conjunctura, lupta epuizantă. Poţi fi un bun luptător şi un bun artist, dar să nu-ţi proiectezi toate emoţiile şi puterile şi să nu ajungi niciodată până la capăt.

-  Si deosebirile?
- Munca de actor are foarte mult gri. Sportul însă e mai expresiv, este ca filmul alb-negru.

-  Care e secretul longevităţii în cariera de actor?
- Eu nu am fost longeviv, pentru 14 ani dispărusem din profesiunea asta. Filmul nu e numai artă, dar şi afacere şi politică; fără îmbinarea acestor trei elemente nu reuşeşti. Mi-a trebuit mult timp să înţeleg asta.

- Aţi declarat că Oscarul e mai puţin important decât căţeii d-stră şi decât toate celelalte. De ce? V-au dezamăgit oamenii?
- În singurătatea mea din acei 14 ani exact câinii m-au ajutat să supravieţuiesc. Aceasta e o iubire necondiţionată: depind de ei în aceeaşi măsură în care şi ei depind de mine. În afară de fratele meu şi de bunica nu am avut nici o relaţie trainică cu nimeni. 

-  Cum aţi explica faptul că aţi fost îndrăgit întâi în Franţa?
- Pentru că francezii preţuiesc experimentalismul. Încercarea de a sonda noul. În SUA Rumble Fish nu a avut deloc succes, în timp ce în Franţa a fost un succes uriaş.

-  Ce filme vă plac, aşa, pentru suflet?
- Ingurgitez orice, nu am preferinţe. Dau drumul la TV şi urmăresc ce se nimereşte: de la National Geographic până la cele mai nasoale filme de acţiune, de la fresce istorice până la porno rusesc.

- În cinematograful contemporan există vreun actor tânăr pe care l-aţi putea numi viitorul Mickey Rourke?
- Leonardo di Caprio e un bun actor, sau Mark Ruffalo, sau Sam Riley. Dar fiecare dintre aceştia e altfel. Un nou Mickey Rourke nu va mai fi.

 

(Interviu realizat de Andrei Plahov (komersant.ru);

traducere de Vladimir Bulat)