Vitalie SPRÎNCEANĂ

Bebeluşi din toate ţările, creşteţi!

 

Un film, pe care l-am văzut la o lecţie de etnografie şi metode de cercetare calitative: Bébé(s)/Babies (rom. Bebeluşii, 2010), ce povesteşte un an din viaţa a 4 bebeluşi – unul în Namibia, altul în Mongolia, al treilea în Japonia şi al patrulea în SUA… Îl recomand cu multă căldură.

Atenţie la: copii, lucrurile din jurul lor, interacţiunea lor cu adulţii, lumea, obiectele, animalele, procesele de socializare şi integrare în oceanul social…

Nu vă îngrijoraţi: în pofida faptului că copii cresc în condiţii radical diferite – în termeni materiali, tehnologici, de atenţie şi comunicare, asistenţă medicală – la vârsta cuvenită fiecare dintre aceşti copii va face exact ceea ce face un copil la vârsta aia: vor alerga, vor zburda, vor alerga şi vor gânguri.

p.s. Ar fi de comentat cel puţin 2 falii introduse subtil în film:

- una mare între ”natura” şi ”societate”. Între creşterea asistată, copilul ca proiect (SUA și Japonia) şi creşterea naturală (Mongolia şi Namibia) la Anette Laureau am citit, cred, cea mai convingătoare mărturie despre aceste filosofii diferite ale educaţiei. Pe de o parte e copilul asistat de părinţi, îndrumat, forţat chiar să înveţe anumite lucruri, să evite altele, iar pe de altă parte, un alt model educaţional, în care copiii cresc cam de capul lor. La 1-2 ani, diferenţele sociale încă nu contează – biologicul e setat aproximativ în mod identic. Diferenţele culturale apar pe urmă.

- una mai mică, între 2 feluri de natură: aia rea, brută şi murdară, cu mult colb şi muşte – Africa, şi cealaltă, curată, îngrijită şi armonioasă, coborâtă parcă dintr-o eco-utopie – în Mongolia.

Recomand, pentru fondul muzical, un fragment audio – din noua mea obsesie muzicală: clavecinul şi compozitorii francezi din secolele 17-18. Bucata e scrisă de Louis-Claude Daquin şi face parte din ciclul Nouveau Livre de Noëls. O mare închinare de pălărie şi lui Christopher Herrick, cel care a stors din clavecin melodia cu pricina.