10 întrebări nu prea literare pentru un scriitor:

Liliana COROBCA

 

1. Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?

- M-am jucat enorm în copilărie. Cel mai straşnic joc îmi pare, acum, cel de-a cloşca şi gaiţa. Un copil mai mare sau mai gras era cloşca, unul mai rău era gaiţa. Gaiţa: „Am să-ţi fur un puişor!” / Cloşca: „Am să-ţi scot un ochişor!” Copiii se ţineau de cloşcă, iar gaiţa încerca să i-i smulgă, de mână, de haină, de păr. Unguibus et rostro (cu ghearele şi cu ciocul). Cloşca fălălăia din braţe şi, când gaiţa reuşea să-i mai fure vreun puişor speriat şi molâu, se ajungea la o bătălie veritabilă, autentică. Cred că m-am jucat şi în adolescenţă, dar nu-mi amintesc nici un joc.

2. Cînd te întîlneşti cu primii tăi prieteni despre ce vorbiţi? Despre trecut sau despre prezent?
- Despre trecut.

3. Sportul preferat? Ce sport pe care-l urmăreşti la TV ai vrea să cunoşti, să practici (de ce)?
- Jogging-ul. Dar nu îl practic decât acasă, unde am spaţiu. La TV urmăresc, când am timp şi posibilitate, patinajul artistic şi dansul sportiv. Le-aş practica de (cu) plăcere.

4. Ce chestie n-ai face, dar l-ai pus pe vreun personaj de-al tău să facă (oarecum în locul tău)?
- Foarte bună întrebare. Oarecum în locul meu mi-am pus personajele să facă tot felul de compromisuri. Am înţeles ce înseamnă asta, ce anume distruge din om sau din scriitor şi de ce nu trebuie făcut în nici un caz.

5. Care e profesia pe care ai face-o cu plăcere? O profesie hobby care te-ar face fericit?
- Ca să răspund, ar trebui să o practic măcar puţin înainte, să văd cum e. Poate pictura, poate chirurgia. Şi cercetarea ştiinţifică, pe mici intervale de timp, mă face fericită, când descopăr câte ceva prin arhive sau îmi dau seama de ceva important. Scrisul îmi creează acea senzaţie de mare fericire numai în faze incipiente, când îmi vine în cap scheletul fantomatic al unui roman, de pildă.

 
6. Ce sentimente/stări te enervează?
- Infantilitatea intelectuală (falsă sau adevărată).

7. O faptă cu care te-ai lăuda în faţa copiilor tăi? Un eveniment care te-a avut în centru pe tine şi care i-a bucurat nespus pe părinţii tăi?
- Sper să fac acea faptă şi sper să am şi cui să mă laud. Am fost un copil exemplar şi cred că mi-am bucurat destul de des părinţii.

8. Dacă ai cînta rock sau jazz, ai fi foarte sărac şi ţi s-ar propune să cînţi manele pentru mulţi bani ai accepta? Ce n-ai accepta ca scriitor?
- Din fericire, sunt cel mai sărac scriitor jazz. Nu accept ceea ce nu pot. Nu pot să scriu la comandă. Am cunoscut chiar şi prinţese adevărate care mi-au povestit tumultuoasa lor existenţă, dar când mi-au sugerat că viaţa lor ar fi un subiect potrivit pentru un roman scris de mine, a murit acea poveste, împreună cu tot interesul meu pentru augustul personaj. Nu accept manipularea artistică profesionistă. Repertoriul muzical pe care îl interpretez în bucătărie e probabil sub orice manea, dar, cântat cu regularitate, mă eliberează de stres pe mine şi sper că nu stresează pe alţii. Încă nu a bătut nimeni în perete, cu indignare. Pentru mulţi bani aş traduce din ruseşte un document important.

 

9. Dacă ţi s-ar da un premiu pe care nu l-ai merita (cel puţin nu mai mult decît cel de pe locul doi, pe care l-ai simpatiza de multă vreme) ce ai face?
- Aş suferi duios în taină, aş avea mustrări de conştiinţă, aş împărţi, pe ascuns, premiul cu cei care cred eu că-l merită mai mult ca mine, aş ajuta doi copii talentaţi din satul meu, aş face şi alte multe, multe fapte bune.

10. Cum ai devenit ceea ce eşti acum?

- Fără deosebită străduinţă.