10 întrebări nu prea literare pentru un scriitor:

Ştefania COŞOVEI

 

 

- Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?

- „Frunza”. Vă mai amintiţi? Se formau două echipe. Desenam cu cretă pe asfalt un fel de labirint pe care trebuia să-l străbatem fără să depăşim dunga de cretă… e complicat, nu prea mai ţin minte regulile… dacă ne întâlnim, vă arăt.

 

- Cînd te întîlneşti cu primii tăi prieteni despre ce vorbiţi? Despre trecut sau despre prezent?

- Despre prezent. Şi abia pe urmă despre trecut… de altminteri, discuţia despre prezent se rezumă la banalităţi… cât a mai crescut euro… ce-a mai făcut aia… ce maşină scumpă şi-a mai tras ăla… cât o să vină întreţinerea pe ianuarie…

 

- Sportul preferat? Ce sport pe care-l urmăreşti la TV ai vrea să cunoşti, să practici (de ce)?

- Curling. E la mare modă, se poartă şi la noi. Dar mă tem că sunt prea bătrână pentru sportul ăsta…

 

- Ce chestie n-ai face, dar l-ai pus pe vreun personaj de-al tău să facă (oarecum în locul tău)?

- Să mă îmbăt.

 

- Care e profesia pe care ai face-o cu plăcere? O profesie hobby care te-ar face fericit?

- Criminalist.

 

- Ce sentimente/stări te enervează?

- Nesiguranţa zilei de mâine.

 

- O faptă cu care te-ai lăuda în faţa copiilor tăi? Un eveniment care te-a avut în centru pe tine şi care i-a bucurat nespus pe părinţii tăi?

- Cea mai frumoasă zi din viaţa mea a fost când a apărut cartea „Les annés folles du socialisme”, când mi-am văzut numele pe coperta unei cărţi… ştiţi şi voi starea aceea de spirit… Dar, cum părinţii mei nu mai trăiau şi cum copii nu am, nu prea am cui să împărtăşesc sentimentul ăla…

 

- Dacă ai cînta rock sau jazz, ai fi foarte sărac şi ţi s-ar propune să cînţi manele pentru mulţi bani ai accepta? Ce n-ai accepta ca scriitor?

- Sigur că n-aş accepta să cânt manele, dacă aş fi cântăreţ de rock sau jazz. În primul rând pentru că, probabil, n-aş şti să cânt manele… E simplu. Fiecare cu meseria lui. Ca scriitor, nu ştiu ce n-aş accepta… Să cânt manele?

 

- Dacă ţi s-ar da un premiu pe care nu l-ai merita (cel puţin nu mai mult decît cel de pe locul doi, pe care l-ai simpatiza de multă vreme) ce ai face?

- E complicat… nu ştiu ce să vă răspund… eu nu am luat nici măcar premiile pe care le meritam, darămite vreunul pe care să nu-l merit… Vreţi să fiu ipocrită şi să vă spun că aş ţine un discurs stupid în care să spun că, de fapt, ăla de pe locul doi merită mai mult decât mine premiul? Nu cred că aş proceda aşa… nu ştiu. Daţi-mi un premiu şi vedem!

 

- Cum ai devenit ceea ce eşti acum?

- Muncind. Sper din tot sufletul că nu sunt rezultatul unei conjuncturi.