10 întrebări nu prea literare pentru un scriitor:

Aureliu BUSUIOC

 

- Care e jocul tău preferat din copilărie? Dar din adolescenţă?

- Trebuie să notez din start (şi să mă entuziasmeze!) originalitatea întrebărilor. Şi eu, ca să vezi, dormitam...

Copil: „Unde eşti, Chimiţă?” Adolescent: „Unde, mă-ta eşti, copilărie?”...

 

- Cînd te întîlneşti cu primii tăi prieteni despre ce vorbiţi? Despre trecut sau despre prezent?

-  Despre şansele ratate. În viitor...

 

- Sportul preferat? Ce sport pe care-l urmăreşti la TV ai vrea să cunoşti, să practici (de ce)?

- Vânătoarea. Abandonată din motive de picioare. Fotbalul. Din aceleaşi motive.

 

- Ce chestie n-ai face, dar l-ai pus pe vreun personaj de-al tău să facă (oarecum în locul tău)?

- N-aşi fura găini. Mă tem de gripa aviară. Dar l-am pus pe Panteleu din romanul meu „Hronicul

Găinarilor” s-o facă. (N-ai citit cartea, bine ai făcut!) Personajele virtuale nu se molipsesc.

 

- Care e profesia pe care ai face-o cu plăcere? O profesie hobby care te-ar face fericit?

- Profesia de Don Juan impotent. Originală, dar, probabil cam obositoare...

 

- Ce sentimente/stări te enervează?

- Stările de euforie sentimentală. La alţii. La mine – nu. Deşi e complicat să-ţi violezi vârsta...

 

- O faptă cu care te-ai lăuda în faţa copiilor tăi? Un eveniment care te-a avut în centru pe tine şi care i-a bucurat nespus pe părinţii tăi?

- Odată am găsit pe stradă un portmoneu în care nu se afla nici un ban, ci doar o chitanţă de la „Nufărul” pentru trei perechi de indispensabili. Am înmânat portmoneul unui poliţist. Din păcate n-am putut urmări soarta lenjeriei... Evenimentul care m-a avut în centru a fost naşterea mea: cinci kilograme şi născut în cămaşă, fapt ce nu putea să nu-mi bucure nespus părinţii. Bucurie care, de altfel, a trecut mai târziu în scârbă...

 

- Dacă ai cînta rock sau jazz, ai fi foarte sărac şi ţi s-ar propune să cînţi manele pentru mulţi bani ai accepta? Ce n-ai accepta ca scriitor?

- Dacă aş cânta, la vârsta mea, jazz sau rock, aş fi considerat idiot. Dar manele – deşi nu ştiu ce-i aia, şi mai ales cu penuria permanentă de lichidităţi din casă – aş cânta, de ce nu. Dar nu ca scriitor, ca un om normal...

 

- Dacă ţi s-ar da un premiu pe care nu l-ai merita (cel puţin nu mai mult decît cel de pe locul doi, pe care l-ai simpatiza de multă vreme) ce ai face?

- Mi se dă întotdeauna premiul întâi, a devenit o tradiţie, şi ca tradiţionalist-păşunist ce mă aflu ţin foarte mult la datini şi nu pun întrebări..

 

- Cum ai devenit ceea ce eşti acum?

- Mă întreb şi eu – cum?!!