Dumitru BĂDIŢĂ

Invitat la Săvârşin

(poem în proză)

Editura Casa de Pariuri Literare, Bucureşti, 2010

sergiu meditează lângă un stejar. vine vasile.

v: e un fazan în săvârşin

s: acela sunt eu

v: nu, omule, e un fazan la propriu

în natură, cu pene şi cioc

ştiu să-l gătesc

s: poţi să-l prinzi?

v: pun capcană

au mai aflat şi alţii

să ne grăbim

vasile stă în iarbă şi îşi priveşte mâinile. vine sergiu.

s: borcanul e gol.

v: grăunţe mai sunt?

le-ar putea mânca popândăii

s: mai sunt

v: iarna îi prinzi mai uşor:

fazanul flămând vede boabele

şi bagă capul în borcanul culcat

se îndoapă şi-ar vrea să se retragă

dar nu mai poate

loveşte cu ciocul în sticlă

ca o pasăre proastă

sergiu scoate dintr-o sacoşă şi pune pe masă: o oală, un plic cu boabe de piper, o cutie cu sare, o pungă cu ceapă şi morcovi, două pâini. vine vasile.

v: degeaba, omule, degeaba.

am găsit borcanul ţăndări

şi penele fazanului

tremurau în vânt

împrăştiate peste tot

s: acum sunt în săvârşin doi fazani

şi o vulpe sătulă

când am ajuns în tabăra de poezie de la Săvârşin, organizatorii m-au informat că nu mai am loc în camerele rezervate, dar s-au îngrijit să fiu cazat în casa unei octogenare, la şapte kilometri de tabără. nu am reuşit să particip la tot programul. convins că e probă obligatorie, m-am lăsat închis peste noapte într-o cuşcă. organizatorii au omis să mă invite la balul de la castel. rătăceam pe uliţă, când am auzit muzică şi am văzut ferestrele luminate şi grupuri de invitaţi plimbându-se prin parc. copiii ţiganilor se uitau printre zăbrelele gardului şi arătau cu degetul: „uite-l pe domnul Leac! şi pe domnul Khasis! şi pe dra Ninu cu domnul un cristian!“. numele pronunţate de ţigănuşi le-am găsit şi pe o listă de la primărie unde am lăsat într-un dosar câteva poeme pentru antologia taberei. dosarul s-a pierdut. aşa m-a asigurat secretara. poemele nu au mai apărut în antologia din acel an.


fabulă


la 100 km de săvârşin e oraşul timişoara

la periferia de sud-est pădurea verde

în marginea ei liceul silvic, fost castel de vânătoare al habsburgilor

singura distracţie: să explorez tufişurile şi să urlu

ca să sperii mistreţii

în anii aceia mi s-a năzărit să umblu pe căile spiritului

la 100 km de timişoara în linie dreaptă peste porumbi şi goruni

e satul săvârşin în centru castelul familiei de hohenzollern

în apropiere o tabără de poezie

ca să scriu câteva texte

organizatorii m-au închis într-o cuşcă

noaptea mistreţii cu o cheiţă atârnându-le de grumaz

îşi freacă spinarea de barele metalice


poeţii


ştefan şi constantin

stau în aceeaşi cameră

ştefan se întinde pe spate pe podea

iar constantin îşi apasă palmele pe buretele îmbibat cu tuş

apoi sare cu picioarele pe burta mare şi elastică a lui ştefan

până ajunge să-şi lipească palmele pe tavan

ştefan stăpânindu-şi impecabil durerea

se deplasează un metru fără să-şi schimbe poziţia

iar constantin repetă mişcările ca să aplice amprente noi

aproape de marginea tavanului se opresc:

poate s-a terminat tuşul

poate a obosit constantin

sau burta lui ştefan şi-a pierdut elasticitatea

sau ezită amândoi

fiindcă pe latura aia camera e fără perete

şi se deschide spre hăul căscat deasupra unei saltele pneumatice


elevaţie


departe de micul tău vrăjitor

în luminiş în carcasa unei limuzine

te-am învăţat cum să ţii volanul

deşi nu mai avea volan

cum să schimbi vitezele

deşi nici schimbător de viteze

nici pedale butoane scaune oglinzi

unde fugim m-ai întrebat

mai sus

ai văzut pădurea de brazi

credeai că în jur vegetează numai foioase

şi mai sus

dealurile s-au transformat în munţi

îi survolam

ai recunoscut că ţi-e frică

buzele ni se apropiaseră cam la 3 mm

rafala ne-a expulzat din carcasa limuzinei

micul tău vrăjitor se trezise

te-ai întors

nu-ţi mai aminteşti nimic

un cristian şi-a afirmat prin mail interesul pentru ceea ce el a numit „ciclul Săvârşin“. mai exact, ar fi vrut să editeze pentru târgul gaudeamus un carneţel underground cu aceste poeme. l-am dezamăgit, fiindcă în momentul propunerii sale eu nu aveam decât trei bucăţi pe care le postasem pe clubliterar.com. incitat de proiectul editorial la care visez de câţiva ani, am sunat la primărie şi am insistat să fie căutat dosarul meu cu poeme depus la secretariat în penultima zi de tabără. secretara a recunoscut că dosarul nu e totuşi pierdut, ci a fost ridicat, din păcate fără proces-verbal, de către criticul literar Bogdan Creţu pentru a-l adăuga arhivei taberei pe baza căreia îşi concepe şi redactează cronica anuală a reuniunii. mi-am amintit că în seara când, printre zăbrelele de fier ale gardului ce delimitează incinta castelului, mă uitam cu ţigănuşii la petrecerea de care am pomenit în nota anterioară, l-am auzit pe unul dintre copii strigând: „ăla e Bogdan Creţu!“ şi a arătat spre un tip care, aşezat pe scară, cânta la cobză o melodie ciudată ale cărei acorduri cumulau bucuria de viaţă şi viclenia vieţii. am postat încă trei poeme pe care funcţionara le copiase la xerox înainte să predea dosarul. octogenara la care am fost cazat este mătuşa ei. secretara a fost chiar drăguţă că mi-a trimis prin fax poemele salvate.

http://www.cdpl.ro

Cartea poate fi comandată aici: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.