|
SCRISOARE MAMEI
Draga mama, am primit scrisoarea ta alaltaieri. Stiam si inainte
de a o primi ca ma iubesti si ca esti bine intentionata. Nu trebuie sa
plangi in pat noaptea gandindu-te la numarul de iubiti
pe care i-am avut, mai ales ca acest numar este, probabil, inexact, nici
eu n-as putea sa-l precizez in acest moment cu exactitate, ar trebui
sa fac o pauza ca sa socotesc. Nu trebuie sa plangi in pat,
mai ales ca eu, in timp ce eram cu ei in pat nu am plans,
din cate imi amintesc, niciodata, iar daca totusi am facut-o,
nu a fost de durere, ci probabil din cauza exaltarilor psihice pe care
mi le provoc atat de usor.
Ma intreb de ce imi pasa pana la urma. De ce ma indispune
faptul ca intr-un orasel transilvanean o femeie batrana plange
in pat pentru ca fata ei e fututa, totusi, de barbatii pe care si-i
alege. Intelege, draga mama, ca ei nu te fut pe tine in(di)rect,
ci doar pe mine si, desigur, imaginile lor mentale din acele clipe.
Eu nu mai sunt virgina, mama, asta de vreo 11 ani, iar sa ma fut imi
place, asta e, e drept ca intr-un grad mai mic sau mai mare, depinde
de individ si de ceea ce provoaca el in mine, daca il vad
ca pe un animal, un caine, de exemplu, daca e tata, asta rar, daca
e pustanul cu ghiozdanul din bancul cu pedofilul, sau daca e un violator
care ma uraste si vrea chiar sa ma omoare atunci cand isi
vara in mine penisul lui… Repet, mama, ei nu te fut pe
tine.
Cand fac "treaba aia", cum o numesti tu (si o fac cam
zilnic, mamico), asta nu inseamna ca el ma necinsteste, isi
bate joc de mine sau ma fraiereste, nici ca o face din interes sau ca
sa le povesteasca prietenilor cum sunt eu in pat. Nu, de multe ori
ma doreste sau chiar ma iubeste. Am spus el si nu ei pentru ca, in
urma educatiei tale m-am ales cu frica de a ma culca in acelasi
timp cu mai multi barbati pentru "a nu-mi face din pizda garaj",
expresia iti apartine, mama draga…
Imi place tare mult sa sug pula, recunosc, ma excita si placerea
acelui "porc de barbat", care e iubitul meu, si imaginile pornografice
pe care mi le amintesc sau imaginez, imi place felul in care
el geme si eu il controlez.
Uneori iubitul meu reuseste sa ma futa in cur, poate fi foarte placut
cand ajungi tu sa vrei asta, cand vrei ca el sa-ti intre peste
tot si sa aiba tot ce e al tau. Ma indoiesc ca intelegi despre
ce vorbesc, si asta chiar ca e un motiv de plans serios, draga mea.
Sunt cateva mari minciuni pe care mi le-ai spus, cu bunele tale
intentii de care nu ma indoiesc, as vrea sa ti le amintesc acum,
ca sa scap si de ele, si de tine:
1. 1. Pula e un lucru rau si dezgustator. Gres, e un organ frumos, care
da placere, chiar estetic vorbind, merita privita, e miraculoasa transformarea
ei din penis in falus si invers. Si jur ca da placere. Si e asa
de sensibila, draga de ea…
2. 2. Dumnezeu ma vede si ma condamna cand ma masturbez. Dumnezeu
nu trage cu ochiul lui divin la asemenea chestii, crede-ma, nu ma pandeste
cand imi provoc placerea si nici nu ma va arunca in
iad pentru asta. Sa te masturbezi e bine, unde mai pui ca poti s-o faci
si in timp ce te futi, e oricum preferabil unor false caderi in
misticism. Nu se innebuneste din asta, ci din false vinovatii, din
vesnice minciuni si refulari.
3. 3. Nu ma umilesc luand muie, nici inghitind sperma…
e drept ca ultima chestiune n-ai sustinut-o niciodata, probabil pentru
ca nici nu ti-o puteai imagina.
4. 4. N-am avut prea multi barbati, ci prea putini. Daca am sa raman
cu acela cu care sunt, nu e pentru ca m-am saturat sa fiu o "curva
ordinara" (sau, dupa unii cu umor, "extraordinara"), ci
pentru ca omul asta imi ajunge, ma face fericita in toate
privintele si mai ales, da, mai ales in pat. Unde facem toate grozaviile
descrise mai sus, mamico, si asta cam in fiecare zi. Nu, nici mama
lui nu stie pentru ca nici ea nu ar fi de acord.
5. 5. Sfaturile tale nu-mi ajuta, ci imi amarasc zilele si noptile.
Stii ca te-am urat cum n-am mai reusit sa urasc pe nimeni niciodata?
O, da, asta pentru ce viata de cacat i-ai facut tatei si mie, dar si pentru
ca sunt prinsa pe veci in plasa ta de vinovatii si regrete si cosmaruri
si minciuni cosmetizate in care esti intrata si tu cu totul, acolo
iti rumegi bunele intentii si ma otravesti cu ele si nu putem evada
de acolo nici una din noi, mama, nici tu si nici eu, desi te-as tari
de mana afara, te-as obliga sa privesti oroarea, sa te uiti fara
sa clipesti la felul in care l-am omorat pe tata in
acel moment in care m-a vazut ca pe o aliata a ta, o viitoare tu,
si n-a mai avut nimic de care sa se lege, viata oricum i se dusese dracului,
si nu cred ca era impotent din cauza bauturii si a medicamentelor, mama,
cred ca pur si simplu nu te putea dori, erai un butoias de grasime care
scuipa insulte, il umilea povestind tuturor ca "nu mai poate"
sa-ti faca "treaba aia", ma intreb de ce naiba iti
mai pasa, din moment ce oricum nu-ti facea placere, si il injurai
pe el si pe tatal lui, stiai ca asta doare cel mai tare, avea un cult
pentru acel "curvar batran" care isi adusese amanta
pictorita sa locuiasca sub acelasi acoperis cu nevasta-sa, mi se pare
poetic si cinstit, l-as fi adorat, cred, pe acest bunic… si nu ma
jignesti cand spui, jenata si parca cerandu-ti scuze, ca seaman
cu tata si familia lui.
Sunt apoi lucruri in privinta carora ai insa dreptate: da,
te mint si te-am mintit intotdeauna, dar oare iti amintesti
de scrisorile pe care ti le trimiteam acum trei ierni din Cluj, scrisori
in care incercam sa ma dezvalui, sa spun adevarul, scrisori
la care tu nu raspundeai decat cu banalitati, pana cand
m-ai rugat sa nu-ti mai scriu "din astea", da, mi-e rusine cu
tine, dar nu din motivele pe care le crezi tu, nu pentru ca nu ai studii
si lecturi, ci pentru ca esti o Incuiata, for ever and ever, da,
te detest pentru ca ma faci sa ma simt vinovata si pentru ca nu mai scap
odata de fricile astea pe care mi le-ai bagat pe gat silnic, zilnic,
da, te urasc, ma sufoci, vreau sa mori odata, da, stiu tot ce inseamna
bune intentii si plans in pat si frica, te rog, dispari din
mine, dispari odata pentru totdeauna, da! Insa tu, irevocabil, iremediabil,
ramai.
SCRISOAREA DE ADIO.
Varianta a; am iubit un singur barbat, el stie asta. Lui ma adresez acum.
Nu ii reprosez ca n-a putut sa ma iubeasca, nimeni n-a putut s-o faca
pana la capat. Sunt imposibila, si totusi te iubesc si acum, nu te-am
uitat, nu sunt suparata si n-am nimic sa-ti reprosez. Nici sa-ti las mostenire.
..samd…oare cati ar fi convinsi ca el, el si nimeni altul e acela?
Ma apuca rasul, ma rog, zambitul.
Varianta b: adio, mama. Imi pare rau. Ne intalnim dincolo. Nu puteam fi
fetita buna pe care o voiai tu, dar nici aceea rea, care as fi vrut eu
sa fiu. Te pup.
Varianta c (pentru presa): pentru ca nu-mi pot reveni in urma depresiei
datorate scandalului Penthouse, imi curm azi zbuciumata existenta. Lasati
fetele in pace altadata, sa isi arate corpurile eliberate de vestminte!
La multi ani!
Varianta d (pt. Clau): iubita, las toate cartile mele (in afara de cele
furate de la biblioteci, care insist sa fie restituite intru odihna mea
vesnica) tie, ca si hainele mele, poarta-le cu drag si promite-mi ca vei
merge la sala ca sa te incapa si pantalonii mei. Cred ca ai avut dreptate
cautand fericirea virtuala, cea reala iti smulge penele cu totul si dusa
e. Pe veci.
Varianta e (pt. colegii si profesorii de la masterat): sunt convinsa ca
in aceasta societate in care soarta ne obliga sa ne zbatem nu exista nici
o sansa, nici un remediu, cred ca oamenii din Romania nu pot fi salvati
de clisee, de stereotipii, de ceea ce li s-a spus sa faca, sa creada,
sa gandeasca, sa viseze. Nu pot trai aici, dar nici sa plec nu-mi vine,
iubesc aceasta tara cu tot cu folclorul si istoria ei. Nu vad alta solutie
a acestei dileme (non)existentiale decat de a muri aici, precum traditionalul
cioban mioritic. Doamnei Eni ii multumesc in special pentru suportul moral
si increderea acordate si tin sa subliniez ca nu dificultatea realizarii
lucrarii de final de masterat coordonata de dumneaei ma face sa renunt
la aceasta existenta romaneasca. Colegilor de aici le multumesc pentru
ca au ras la poantele mele aproape de fiecare data si pentru ca au acceptat
sa-mi dea acele interviuri pe care, din pacate, nu am mai apucat sa le
iau. Doamnei Eni ii va parveni reportofonul prin intermediul Claudiei
Preda.
Varianta f (pentru studentii de la teatru si colaboratorii apropiati):
chiar daca un salariu de doua milioane poate fi motivul renuntarii la
viata, nu aceasta a fost cauza plecarii mele. Am trait in aceasta scoala
cele mai frumoase momente, pentru ca atat victoriile, cat si esecurile
(repetate) pot deveni, sub patina (dreapta) a timpului, amintiri dragi,
niciodata vagi (Am avut chiar cateva experiente erotice interesante aici,
in aceasta cladire). Nu cred ca disparitia mea va fi o pierdere cu adevarat
importanta pentru sistemul de invatamant romanesc, altfel nu mi-as fi
permis sa dispar. Sper de asemenea ca diploma mea ramasa neridicata de
la secretariat sa nu dea nastere unor suspiciuni nedrepte de genul „oricum
nu i-ar fi folosit la nimic", sper sa intelegeti ca nu-mi puteam
amana fatalul gest cu inca un an doar pentru a astepta punerea in circulatie
a respectivului act. In nici un caz nu m-a suparat faptul ca studentii
mei nu au functionat in ultimele ore de improvizatie la turatia maxima.
Cred ca aceste mecanisme perfecte care sunt studentii la actorie au dreptul
la unele zile mai proaste, chiar daca acest lucru nu este stipulat in
regulamentul universitar. Ei nu trebuie sa fie prea marcati de gestul
meu, mai ales ca ii asigur ca nu mai aveam prea multe lucruri sa-i invat
intr-ale actoriei.
Varianta g (pentru administratia caminului A4): domnule administrator,
nu faptul ca nu aveam colac pe wc m-a facut sa-mi pun capat zilelor, asta
nu m-a deranjat prea tare, fiind de altfel o persoana destul de adaptabila
la jeg si disconfort. Regret ca nu v-am putut anunta din timp ca in ianuarie
nu voi mai locui in acest camin, dar sunt sigura ca aveti dumneavoastra
vreo pila dornica de stat in garsoniera, asa ca locul meu va fi ocupat
si achitat instantaneu. Va las, prin intermediul domnisoarei Preda revista
Penthouse pe care mi-ati cerut-o si pe care, vai, nu m-am indurat sa v-o
daruiesc, avand un unic exemplar. Pe acesta imi ingadui sa vi-l trimit
acum cu tot cu dedicatie, mie nemaifiindu-mi, cred, de vreun folos, pentru
ca in acel loc care mi-a fost rezervat cu siguranta ca pornografia e la
ea acasa.
Varianta h (pentru personalul hotelului Transilvania): domnilor si doamnelor,
dragii mei, regret ca prin aceasta subita trecere a mea in nefiinta va
pun intr-o situatie cam neplacuta chiar acum, de Sfintele Sarbatori, dar
pe de alta parte poate ca mediatizarea acestui fapt va face hotelului
dumneavoastra o binevenita si binemeritata reclama. Recunosc, ceea ce
m-a atras la domniile voastre in hotel a fost albeata cazii de baie, pe
care mi-am dorit-o drept catafalc inca din primul moment in care am vazut-o,
pe atunci eram oaspetele dumneavoastra impreuna cu domnisoara Preda si
cu un amic de al dansei din Italia, amic de care insa ne-a despartit in
mod constant un perete. Dintr-un sentimentalism pur femeiesc am cerut
tot camera 305, ca si atunci (sentimentalism dublat de siguranta ca in
aceasta camera exista o cada alba in stare perfecta). Copertile cartilor
cu care m-ati gasit acoperita aveau culori vii (editurile RAO si Cartea
de pe noptiera sunt cele carora la multumesc pentru fericita alegere cromatica)
si dadeau extrem de bine pe alb, reusind (sper) sa risipeasca o parte
din sobrietatea si lugubrul evenimentului. Nu am gasit o imbracaminte
mai potrivita decat cartile mele iubite, atat din pdv. estetic, cat si
ideatic, modelul Heddei Gabler si a mortii sale in frumusete fiind, iata,
la fel de viu in imaginatia mea ca in ziua in care l-a implantat acolo
domnul si profesorul meu de Teoria Dramei Ion Vartic, caruia ii multumesc
si pe aceasta cale pentru discipolatul pe care mi l-a oferit inconstient.
Va iubesc, in ciuda faptului ca sunteti (inca) directorul teatrului national.
Varianta i (pentru doamnele farmaciste): doamnelor, dumneavoastra vreau
sa va multumesc pentru ca mi-ati dat nu doar pastilele cerute, ci si o
ultima incredere in capacitatea mea de disimulare. Tanara cu codite, vesela
si imbracata in alb si rosu nu parea deloc tentata de suicid (desi rosul
acela viu trimitea clar la culoarea sangelui proaspat….), i-ati oferit
deci in mod firesc pastilele care o vor ajuta pe bunica sa adoarma, in
ciuda petardelor de pe strada.
Am pe genunchii apropiati (de data asta) jurnalul meu
de acum doi ani. Ma pregateam sa intru in noul mileniu (in care de altfel
nu eram suta la suta sigura ca va mai intra cineva, isteria penticostala
de atunci imi pusese un oarecare semn de intrebare, unul in plus) cu planuri
mari: voi avea un repertoriu complet (ce inseamna oare un repertoriu complet?)
in romana, engleza si franceza (!!!), limba din care nu stiu o boaba nici
in ziua de azi. „Incep un nou mileniu in care femeile au nevoie de
un Barbat, barbatii au nevoie de un Barbat, pana si eu vreau un Barbat!
Aceasta specie pe cala de disparitie ar trebui ocrotita", observam
cu acuitate atunci. Pana acum n-am reusit sa fac nimic pentru aceasta
specie… n-am salvat nici macar un exemplar.
|
